UNIVERSITATEA economico – financiare interna?ionale. Scurt istoric

UNIVERSITATEA ROMANO – AMERICANAFACULTATEA DE MANAGEMENT – MARKETINGSPECIALIZAREA – MANAGEMENTLUCRARE DE LICEN??COORDONATOR ?TIIN?IFICtitlu didactic ?i ?tiin?ific ..

….

…ABSOLVENT,MIHAI IULIA DIANABUCURE?TI2018UNIVERSITATEA ROMANO – AMERICANAFACULTATEA MANAGEMENT – MARKETINGSPECIALIZAREA – MANAGEMENTEVOLUTIA SI IMPACTUL CRIZEI ECONOMICO – FINANCIARACOORDONATOR ?TIIN?IFICtitlu didactic ?i ?tiin?ific …

…

…ABSOLVENT,MIHAI IULIA DIANABUCURE?TI 2018CUPRINSPaginaINTRODUCERE4Capitolul I. Conceptul de criza economico – financiar?. Abordari ale crizelor economico – financiare interna?ionale.

Scurt istoric al crizelor economico – financiare.61.1Conceptul de criza economico – financiar?61.2Scurt istoric al crizelor economico – financiare71.3Abordari ale crizelor economico – financiare interna?ionale9Capitolul II. Criza economico – financiar? recente. Cauze ?i evaluare.

122.1 Istoricul crizei economico – financiar? recente122.2 Cauzele fundamentale ale crizei economico – financiar?142.3 Evaluarea crizei economico – financiar?16Capitolul III. Impactul ?i efectele crizei economico – financiar?.203.1 Impactul ?i efectele crizei economico – financiar? asupra economiei 20 ??rilor emergente3.

2 Evolu?ia crizei economico – financiar? în România283.3 Canalele de transmi?ie a crizei economico – financiar? în România. Fenomenul de propagare a crizei economico – financiar?313.4 Efectele crizei economico – financiar? asupra României36PaginaCapitolul IV. M?suri stabilizatoare ?i evaluarea acestora.424.1 M?suri stabilizatoare pe plan interna?ional424.2 Masurile de politica monetara434.

3 M?suri stabilizatoare pe plan na?ional46CONCLUZII51BIBLIOGRAFIE53INTRODUCERE.Având în vedere rolul ?i importan?a stabilit??ii economico – financiare a unui stat, analiza crizelor economico – financiare prezint? un interes deosebit.Criza recent? difer? de alte crize prin amploarea ei, aceasta afectând un num?r foarte mare de ??ri. Dac? pân? acum erau afectate cu prec?dere ??rile în curs de dezvoltare, în recent? criz? au fost implicate ?i cele mai dezvoltate state ale lumii.

De aceea este important s? cunoa?tem cum a ap?rut aceast? criz?, cum a evoluat la un nivel nemaiintâlnit ?i care sunt implica?iile acesteia asupra economiei ?arilor emergente ?i în special asupra României.Principalul obiectiv de cercetare al lucr?rii de fa?? îl constituie modul cum a ap?rut criza mondial?, canalele pe care aceasta s-a transmis ?i r?sfrângerea ei asupra ??rilor emergente ?i cu prec?dere asupra României.Sintetizând, am parcurs urm?toarele etape:• Definirea conceptului de criz? economic?• Scurt istoric al crizelor interna?ionale• Abord?ri ale crizelor economico-financiare• Istoricul crizei recente• Descrierea contextului ?i factorii care au declan?at ?i alimentat criza economic? recent?• Dimensiunile crizei• Efectele crizei asupra economiilor ??rilor emergente• Efectele crizei asupra României• Canalele de transmisie a crizei financiare în România• Fenomenul de propagare a crizei economico – financiar?• Evolu?ia crizei în România• Consecin?ele crizei financiare în România• Economia României ?i criza financiar?. M?suri stabilizatoare• ConcluziiStructura lucr?rii a fost determinat? de scopul ?i motiva?ia temei, de cadrul problematicii abordate, astfel incât lucrarea con?ine: introducere; patru capitole; incheiere, ce insereaz? concluziile, bibliografie; În scopul detalierii obiectivelor lucr?rii, capitolele sunt divizate în paragrafe.Capitolul I – se refer? la definirea conceptului de criz?, la abord?ri istorice ale crizelor financiare interna?ionale ?i la un scurt istoric al crizelor.Capitolul II – reflect? istoricul crizei recente; cauzele fundamentale ale crizei; evaluarea crizei, precum ?i o retrospectiv? a impactului acestei crize mondiale.

Capitolul III – vizeaz? impactul ?i efectele crizei financiare interna?ionale asupra economiei tarilor emergente, precum ?i transmiterea, evolu?ia ?i efectele crizei în Romania.Capitolul IV – vizeaz? m?surile stabilizatoare adoptate pe plan interna?ional/na?ional ?i evaluarea acestora.Concluzii.Capitolul I. Conceptul de criza economico – financiar?. Scurt istoric al crizelor economico – financiare.

Abord?ri ale crizelor economico – financiare interna?ionale. 1.1Conceptul de criz? economico – financiar?În general, criza economic? exprim? starea de dificultate a activit??ii economice, ce se concretizeaz? prin incetinirea, stagnarea sau sc?derea activit??ilor de natur? economic?. Ea apare ca perturbare grav? a echilibrelor macroeconomice, mai ales a celor dintre produc?ie ?i consum, dintre cerere ?i ofert?, dintre gradul de folosire a factorilor de produc?ie ?i gradul de ocupare a for?ei de munc?, dintre nivelul pre?urilor ?i puterea de cump?rare a cet??enilor etc.

În func?ie de conjunctura, crizele economice pot lua forma unei stagfla?ii, unei recesiuni sau unei depresii economice ?i uneori pot duce la colaps economic.Stagfla?ia este un fenomen economic care se manifesta prin coexistenta stagn?rii economiei, infla?iei ?i ?omajului, astfel incât economia unei ??ri nu creste. Recesiunea ia forma unei severe crize economice ?i se caracterizeaz? printr-un declin semnificativ al activit??ii economice în intreaga societate ce dureaz? mai multe de dou? trimestre, aceasta cre?tere negativa fiind vizibila prin sc?derea PIB, a veniturilor reale ale popula?iei, a num?rului de angaja?i din economie, a produc?iei industriale ?i a vânz?rilor. Recesiunea rezulta din cre?terea mai lenta a PIB în compara?ie cu economia mondiala. O recesiune mai indelungat? duce la depresie economica.La rândul lor, crizele financiare exprim? deregl?ri grave ale sistemelor financiare ale ??rilor, concretizate în deficite de propor?ii ale bugetelor de stat.

Dup? caz, crizele financiare pot s? apar? ca urmare a unor situa?ii accidentale (reducerea substan?ial? a incas?rilor bugetare), a unor ?ocuri neprev?zute la care este supus? economia real? (conjunctur? nefavorabil? intern? ?i/sau extern? în anumite ramuri sau subramuri), a unor decizii hazardate ale forurilor de conducere, care angajeaz? cheltuieli exagerate, ignorând riscurile la care se expun etc. În evolu?ia noastr? crizele pot fi definite ca fiind situa?ii caracterizate de o instabilitate pronun?at?, sunt deci inso?ite de o volatilitate ?i de o incertitudine în cre?tere. În situa?ii de criz? (orice form? ar îmbr?ca ea) ne afl?m intr-o permanent? stare de nelini?te ?i de nesiguran?? legat? de viitor, team? sau chiar panic?.

Instinctul de ap?rare ?i de conservare ne indeamn? s? ne comport?m uneori ira?ional ?i s? accentu?m ?i mai mult aceast? volatilitate deoarece fiecare dintre noi, cu capacitatea cognitiv? pe care o avem, filtr?m informa?ia ?i in?elegem fenomenul în felul nostru transpunându-l apoi intr-un anumit comportament legat de pia??.Prin urmare, crizele economico-financiare sunt cauzate de elemente generatoare de crize apar?inând ambelor forme, care ins? influen?eaz? negativ ambele domenii de activitate.1.2 Scurt istoric al crizelor economico – financiareMarea Depre?iune (1929-1940). A avut originea în SUA, extinzându-se în plan mondial odat? cu crahul bursier din 29 octombrie 1929 (Black Tuesday). Cauzele au fost cele de supraproduc?ie, de distribuirea inegala a bogatiei, tarife ridicate ?i datoria de razboi. În 1993, rata ?omajului a atins nivelul de 25%, iar salariile au fost diminuate cu aproximativ 60%.

În 1932, Franklin D. Roosevelt a propus un nou plan focusat pe ajutor, redresare ?i reforma, plan r?mas în istorie sub numele de The New Deal.Hiperinfla?ia din Germania (1921-1924). Prin Tratatul de la Versailles, Germania a fost obligata la plata unor rate, a unor desp?gubiri de r?zboi în valoare de aproximativ 132 mld.

m?rci-aur. Datorita epuiz?rii rezervei de aur, preturile bunurilor ?i serviciilor au crescut rapid, iar banca centrala a ac?ionat spre tip?rirea unor noi bancnote. În 1914 rata de schimb între marca ?i dolar era de 4 la 1, iar în 1923 rata ajunsese la 1 miliard la 1. Într-un final, Germania s-a orientat spre o reform? monetar? prin introducerea Rentenmark, ce a stabilizat economia. Exista ipoteza c? ace?ti ani de hiperinfla?ie l-au ajutat pe Hitler sa ajung? la putere, acesta speculând nemul?umirea poporului german la adresa tarilor care au obligat Germania sa pl?teasc? desp?gubiri.Criza petrolului din 1973. În timpul r?zboiului Yom Kippur, OPEC a refuzat sa acorde petrol tarilor ce au sprijinit Israelul, astfel a proclamat embargo asupra livr?rilor de petrol. Pre?ul unui baril de petrol a crescut de patru ori, ce putea conduce la un posibil colaps al bugetului în economiile mai pu?in stabile.

Criza a durat pana pân? în 1974.Criza financiar? din A?ia (1997): a inceput în Thailanda, prin colapsul financiar al Baht, cauzat de decizia guvernului ce a l?sat moneda na?ional? s? se devalorizeze fata de dolarul american. Criza a durat aproximativ 2 ani, pân? în 1999.Criza economica din Ru?ia sau Criza rublei (1998). Cauzele fac referire la un nivel inalt de corup?ie, la un set de reforme economice ineficiente ?i instabilitatea politica. De asemenea, recesiunea din Rusia pare s? fi a inceput cu criza financiar? asiatic? din iulie 1997, care a intensificat criza economic? din Rusia. Din cauza sc?derii pre?urilor la principalele materii prime, ??rile dependente de exportul acestora au fost cel mai grav afectate (cazul Rusiei, aceasta fiind un important exportator de petrol c?tre ??rile asiatice).

Lunea Neagra (1987). Pie?ele bursiere din plan mondial s-au pr?bu?it, printre cauze evocându-se probleme referitoare la programul de trading, dispute referitoare la politica monetara ?i anticipa?iile pesimiste privind infla?ia. Criza a inceput în Hong-Kong, unde s-au inregistrat pierderi de circa 45.8% din valorile inregistrate, r?spândindu-se spre Vestul Europei, lovind chiar ?i SUA.Panica Bancara (1907). A fost declan?at? de o tentativ? de manipulare a pie?ei de ac?iuni (corner the market), ce  a avut precum ?inta compania United Cooper, incercându-se cump?rarea unui num?r suficient de mare de ac?iuni, astfel incât cump?r?torul sa poat? manipula pia?a.

“Deceniul pierdut”al Japoniei (1990-2000). Cauzele fac trimitere la un nivel exagerat de specula?ii, la un volum nesustenabil al împrumuturilor acordate ?i un nivel redus al ratei dobânzii.Criza datoriilor suverane (2009). Criza financiar? interna?ional? a generat dificult??i în refinan?area datoriilor guvernamentale, astfel cele mai afectate ??ri au fost: Grecia, Irlanda, Italia, Portugalia, Spania, Fran?a ?i Cipru.

Criza financiar? interna?ional? (2008-2014): originara din SUA, în epicentru aflându-se falimentul b?ncii Lehman Brothers. Cauzele sunt legate de politici monetare publice s?race, reglementare necorespunz?toare, promovarea politicii banilor ieftini, evaziuni ?i fraude fiscale s.a.

1.3 . Abord?ri ale crizei economico – financiare.Un concept dezvoltat în ultimii ani, derivat din conceptul de criz?, este ?i managementul crizei. Acesta este descris ca fiind o activitate reactiv? orientat? spre problemele în curs de escaladare. Identificarea ?i explicarea corect? a con?inutului gestion?rii crizei reprezint? una dintre condi?iile st?pânirii situa?iei de criza atât de necesar? celor angaja?i în solu?ionarea acesteia.Managementul crizei poate fi in?eles, pe larg, ca un sistem de implicare a organiza?iilor, a aranjamentelor ?i a m?surilor ce urm?resc:aducerea crizei sub controlul managerilor crizei;asigurarea condi?iilor necesare managerilor crizei care, prin ac?iunile lor, pot modela cursul viitor al crizei ?i pot adopta, în consecin??, solu?iile acceptabile.

De?i abordarea teoretica cuprinde în totalitate aspectele necesare managementului crizelor, în cazul crizei economico – financiar? abordarea practic? este mult mai ampl?, aceasta implicând ac?iunea mai multor entit??i în diverse domenii ?i asupra mai multor factori, printre care se reg?sesc:recapitalizarea b?ncilor ?i preluarea de c?tre stat de participa?iuni la acesteaoferirea de garan?ii de stat pentru crean?ele de slab? calitatereconsiderarea practicilor de management al riscurilor (redefinirea ponderilor guvernan?ei corporative, a culturii riscului, a rolului managerului pentru risc ?i a complexit??ii produselor derivate ?i titrizate)reconsiderarea practicilor de evaluare, de acordare creditelor, a ratingurilor ?i asigurarea transparen?ei activit??ilor, atât la nivelul instrumentelor financiare (standardizarea acestora, armonizarea reglement?rilor, adoptarea unor platforme ?i tehnologii comune, regularizarea utiliz?rii ?i tranzac?ion?rii acestora) cât ?i la nivel de institu?ii financiare (stabilirea unor coduri de conduit?, obligativitatea public?rii expunerii pe produse titrizate, a strategiei de management a riscurilor adoptate) garantarea împrumuturilor acordate companiilor mici ?i mijlocii din sectorul economic, reducerea presiunii fiscale, investitii în infrastructur?, asigurarea fondurilor necesare pentru men?inerea lucr?torilor din sectorul public. În procesul de aducere sub control a crizei ?i a diminu?rii efectelor acesteia, comunitatea interna?ionala, în special statele afectate în mod grav, a adoptat m?suri comune, precum ?i specifice, în func?ie de o multitudine de factori ce au un singur numitor comun, respectiv criza economico – financiar?.La nivelul Uniunii Europene, m?surile adoptate au vizat în special urm?toarele aspecte principale: sc?derea veniturilor, impozitare companiilor, TVA, infrastructura public? ?i presta?iile sociale, de?i masurile nu au fost implementate unanim ?i în totalitate la nivelul statelor membre.Tabel nr. 1Nr.

crtTaraM?suri de relansareSc?derea veniturilor Impozitarea companiilor TVA Infrastructura publica Presta?ii sociale1 Austria X X X X X2 Belgia X X X X3 Bulgaria X X X4 Cipru X X X5 Republica Ceh? X X X 6 Germania X X X X7 Danemarca X X 8 Estonia X 9 Grecia X X10 Spania X X X X11 Finlanda X X X 12 Fran?a X X X X13 Ungaria X X 14 Irlanda x X15 Italia X X X16 Lituania X 17 Luxemburg X X X X18 Letonia X X19 Malta X X 20 Olanda X X X 21 Polonia X X X22 Portugalia X X X X23 România X X X24 Suedia X X X 25 Slovenia X 26 Slovacia X X 27 Marea Britanie X X XSursa: Comi?ia European?Acest tabel a fost realizat luând în calcul m?surile adoptate de c?tre statele membre ale Uniunii EuropeneB?ncile centrale din mai multe ??ri cu economii puternice, în special Rezerva Federal? (Fed) din SUA ?i Banca Central? European? (BCE) s-au angajat în politici costisitoare ce au constat în achizi?ii de obliga?iuni ?i reducerea dobânzilor de politic? monetar?, pentru a suplimenta lichidit??ile în pia?? ?i a evita blocarea credit?rii, aceasta politica fiind de asemenea adoptata ?i în zona asiatica, Banca Japoniei de?inând 10% din datoriile guvernului.În concluzie, masurile “anti-criza” au vizat multiple domenii (financiar – bancar, fiscal, social, investi?ii ) în care a fost necesara o interven?ie concomitenta a mai multor factori (guverne, b?nci na?ionale, foruri legislative), aceste masuri având tr?s?turi comune indiferent de ??rile unde au fost adoptate.Capitolul II. Criza economico – financiar? recent?. Cauze ?i evaluare.2.1 Istoricul crizei economico – financiar? recent?Anul 2008 a intrat în istorie ca anul crizei financiare globale.

Mai multe evenimente aveau sa pr?bu?easc? bursele lumii, marile companii, ?i au f?cut ca guvernele s? ia masuri f?r? precedent. Totul a inceput în luna august în Statele Unite, odat? cu criza creditelor. Tot mai mul?i americani î?i luaser? credite ipotecare ?i le era din ce în ce mai greu s? le achite. Acest fenomen s-a intensificat ?i a dus rapid la primele falimente ale b?ncilor specializate pe aceste produse. Pentru a evita posibilele efecte negative ce ar fi putut ap?rea pe pia??, b?ncile centrale au inceput sa intervin? cu lichidit??i. Fenomenul se extinde, ?i ajunge sa afecteze ?i Europa ?i implicit Romania. Rezultatele crizei incep s? se fac? observate la nivelul burselor. În Romania, criza economic? interna?ional? a produs mari fluctua?ii pe pia?a economic?, afectând atât pia?a bursiera, cât ?i pia?a valutar?.

Bursele de la Bucure?ti s-au pr?bu?it pe 8 octombrie astfel ca Bursa de Valori Bucure?ti a fost inchis? intreaga zi, urmat? de pia?a din Sibiu. Efectele s-au resim?it ?i pe pia?a valutar? unde leul a sc?zut aproape de pragul de 4 lei, fiind nevoie de interven?ia b?ncii centrale pentru a-l int?ri. Iar efectele se resimt ?i în prezent. A?adar, unul dintre cele mai importante momente ale anului 2008 r?mâne declinul sistemului financiar bancar din Statele Unite, care s-a propagat în toat? lumea ?i astfel a inceput ?i declinul burselor.

Evolu?ia acestei situa?ii a inceput sa fie punctat?, ini?ial treptat, de falimente ?i na?ionaliz?ri. Astfel, în 17 februarie a fost na?ionalizat? banca britanica NorthernRock, dup? care, în 16 martie, banca JPMorgan Chase & Co a cump?rat banca de investi?ii Bear Stearns, la un pre? foarte sc?zut, cu ajutorul b?ncii centrale americane. Intre timp, pe 11 martie, b?ncile centrale mondiale au f?cut o noua injec?ie masiv? de lichidit??i pe pie?ele de credit. Efectele crizei, ins?, au inceput s? fie resim?ite din ce în ce mai accentuat dup? prima jum?tate a lui 2008. Astfel, pe 7 septembrie, cele mai mari b?nci de credite ipotecare din Statele Unite, Freddie Mac (Federal Home Loan MortgageCorporation) ?i Fannie Mae (Federal National Mortgage Association), au fost puse sub supraveghere federal?. Poate una din cele mai negre zile din istoria Wall Street, a fost 15 septembrie 2008. Atunci Bank of America accepta s? cumpere banca Merrill Lynch, a treia banc? mondiala de investi?ii pentru circa 50 de miliarde dolari, ca s? evite o accentuare a crizei, iar Lehman Brothers a patra banc? de investi?ii din lume, intra în faliment. Falimentul Lehman Brothers este de departe cel mai mare din istoria SUA, institu?ia de?inând active totale de peste ?ase ori mai mari decât cele ale companiei de telecomunica?ii WorldCom, care a solicitat protec?ie fata de creditori în 2002 ?i ocup? locul al doilea în ierarhie.

Aceast? decizie avea s? pr?bu?easc? lumea financiar? mondial?. Mai multe institu?ii financiare de prestigiu au fost ingenuncheate, ca urmare a pierderilor de zeci de miliarde de dolari, din cauza investi?iilor pe pia?a imobiliara ?i pe cea ipotecara. Zece b?nci interna?ionale au creat un fond de lichidit??i de 70 miliarde dolari, ca s? fac? fa?? necesit??ilor urgente, în timp ce b?ncile centrale au relaxat creditarea. M?surile nu au putut împiedica, ins?, c?deri semnificative pe pie?ele interna?ionale de capital. O zi mai târziu, banca central? american? – Federal Reserve (Fed) – ?i guvernul american au na?ionalizat cel mai mare grup de asigur?ri din lume amenin?at de faliment. Gigantul AIG este salvat de Guvernul American, care pl?te?te 85 de miliarde de dolari pentru 80% din ac?iunile sale.

Pie?ele de capital au c?zut puternic, ca reac?ie la planul Lehman Brothers de a-?i suspenda opera?iunile de tranzac?ionare. BVB nu a fost ferita de efecte, ci din contr?, avea “cea mai ?ocant? ?edin?? din istoria moderna a bursei” . Sc?derile au fost dramatice, pana la minimele ultimelor 45 de luni.

În tot acest timp, evolu?ia Bursei de la Bucure?ti a stat sub semnul panicii, incertitudinii ?i volatilit??ii. Sc?derile au continuat, au fost atinse noi minime, iar neincrederea investitorilor autohtoni ?i ie?irea celor str?ini era din ce în ce mai evident? în vânz?rile excesive ?i în volumele de tranzac?ionare. Dup? falimentul Lehman Brothers, preluarea Merrill Lynch de c?tre Bank of America ?i na?ionalizarea American International Group (AIG), guvernul american a adoptat Legea pentru stabilizarea economic? menita s? salveze sistemul financiar american de la colaps. În Europa, mai multe guverne au anun?at planurile de salvare a sistemului bancar, care prev?d, în total, acordarea a circa 1.

500 miliarde euro pentru recapitalizarea b?ncilor sau garantarea finan??rii. M?sura vine dup? ce mai multe b?nci europene s-au confruntat cu probleme de lichiditate. Pe 7 septembrie – Trezoreria americana decide na?ionalizarea b?ncilor Fannie Mae ?i Freddie Mac, dup? ce acestea au suferit pierderi financiare importante. Dou?zeci de zile mai târziu, compania de asigur?ri belgiano-olandeza Fortis este ajutata de statele belgian, olandez ?i luxemburghez. Banca britanica Bradford and Bingley este na?ionalizat?.

La fel ?i Banca Dexia, de c?tre autorit??ile franceze ?i belgiene. Congresul american a adoptat apoi un plan de 700 miliarde euro de salvare a sistemului bancar, iar a doua zi, la Paris, a avut loc un mini-summit al celor mai importante patru state europene care au incercat sa g?seasc? noi solu?ii la criza în desf??urare. La inceputul lunii octombrie, Londra anun?a un plan de salvare care include o na?ionalizare par?ial? a b?ncilor. Marile b?nci centrale ale lumii au luat decizii concertate de relaxare a politicii monetare. Cu toate acestea, ulterior, marea majoritate a burselor mondiale s-au confruntat cu sc?deri masive.

2.2 Cauzele fundamentale ale crizei economico – financiar?Joseph Stiglitz, economist ?i de?in?tor al unui premiu Nobel, consider? c? criza financiar? ?i economic? mondial? a fost cauzat? de reglementarea proast? ?i de practicile financiare defectuoase din Statele Unite care au afectat intreaga lume incepând cu anul 2009. Astfel, cet??enii s?raci care nu au avut bani au fost incuraja?i s? se împrumute ?i s? cheltuie, ceea ce a condus la un balon masiv al datoriei financiare. Cauza principala a lipsei cheltuielilor de c?tre oamenii s?raci, este atribuit? de Stiglitz unei cre?teri a inegalit??ii în ultimii 30 de ani. “În fapt, am transferat bani de la s?raci la boga?i, de la oameni care cheltuie la cei care nu au nevoie s? cheltuie bani ?i rezultatul a ceea ce este pu?in a generat cerere. ” (Stiglitz, 2009, p. 7)Cu toate acestea, este important de re?inut c?, atunci când a fost declan?at? criza, situa?ii diferite au fost predominante în fiecare ?ar?, în func?ie de o gam? larg? de circumstan?ele locale, cum ar fi gradul de indatorare al sectorului financiar ?i a persoanelor fizice, nivelul datoriei publice, nivelurile ?i r?spândirea de m?suri fiscale, eficacitatea sistemului de colectare a impozitului, eficien?a administrativ? ?i, intreaga capacitate de integritate institu?ional?.Nivelul sc?zut sau stagnarea cre?terii economice a fost la ordinea zilei, în unele ??ri, în anii care au precedat criza (ex.

în Italia ?i Portugalia), în timp ce alte ??ri s-au caracterizat printr-un nivel relativ ridicat de cre?tere economica. Pierderile inregistrate de c?tre b?nci au jucat un rol important în criza european? general? ?i acesta fiind un aspect caracteristic inc? de la debutul crizei în Irlanda, Spania ?i Cipru. Structura de creditare inter-european?, cu b?nci centrale ?i institu?ii financiare care de?in obliga?iuni emise de b?nci “periferice”, a insemnat c? guvernele periferice ?i, în cele din urm?, cet??enii, au fost obliga?i s? recapitalizeze b?ncile autohtone în interesul protej?rii pozi?iei de?in?torilor str?ini de obliga?iuni. În Grecia, dificult??ile bancare au ap?rut ?i au devenit mai problematice pe m?sur? ce criza a continuat. Situa?ia din Grecia reprezint?, de asemenea, un caz particular, având în vedere c? originea crizei poate fi v?zut? ca un e?ec al institu?iilor ?i a elitei politice, incepând din anul 2009 când statul elen a falsificat nivelul datoriei na?ionale cu ajutorul investi?iilor din partea b?ncilor americane ?i a altora.Cauzele fundamentale ale crizei financiare sunt mai adânci, atât de natur? macroeconomic?, cât ?i de natur? microeconomic?. Cele dou? tipuri de cauze s-au intercondi?ionat în producerea crizei.

Cauza profund? a crizei financiare a fost lichiditatea abundent? creat? de principalele b?nci centrale ale lumii (FED, BOJ) ?i de dorin?a ??rilor exportatoare de petrol ?i gaze de a limita aprecierea monedei. De asemenea, a existat o suprasaturare cu economisiri, generat? de integrarea crescând? în economia global? a unor ??ri (China, Asia de Sud-Est în general), cu rate mari de acumulare, dar ?i de redistribuirea global? a avu?iei ?i a veniturilor c?tre exportatorii de bunuri ??ri (?i?ei, gaze naturale etc.).

Lichiditatea abundent? ?i suprasaturarea cu economisiri au creat resurse disponibile pentru investi?ii, inclusiv în instrumente financiare sofisticate, nu u?or de in?eles de c?tre unii investitori.Consecin?ele existen?ei lichidit??ii abundente au fost ratele foarte sc?zute ale dobânzii ?i volatilitatea redus? a acestora. Împreun?, aceste consecin?e au condus la cre?terea apetitului pentru active cu câ?tiguri mari.

În plus, volatilitatea redus? de pe pia?? a creat tendin?a de subestimare a riscului ?i o adev?rat? lips? de vigilen?? a investitorilor.Marjele de risc au fost ?i ele foarte sc?zute ?i nediscriminatorii. Împreun?, ratele sc?zute ale dobânzii, apetitul pentru active cu câ?tiguri mari, vigilen?a sc?zut? fa?? de risc ?i marjele mici au mascat semnalele pre?urilor pe pie?ele financiare ?i au condus la insuficienta in?elegere a riscurilor implicate.Pe acest fundal au operat, ca agravante, ?i o serie de cauze microeconomice:securitizarea frenetic?, fisurile în modelul de afaceri ale agen?iilor de rating, externaliz?rile ra?ionale din punct de vedere privat dar socialmente ineficiente ?i, în sfâr?it, competi?ia interna?ional? crescut? pentru dereglement?ri. 2.3 Evaluarea crizei economico – financiar?Declan?at? mai intâi în SUA, unda de ?oc s-a propagat rapid în intreaga lume. Aceasta furtun? mondial? este o demonstra?ie clar? a interconexiunilor dintre economiilor diferitelor state. Ceea ce difer?, totu?i, este impactul crizei asupra economiei fiec?rei ??ri în parte, în func?ie de particularit??ile acesteia.

Cele mai afectate economii par a fi cele în care specula?iile deveniser? regul? inainte de izbucnirea crizei. Multe b?nci au falimentat din cauza indator?rii excesive ?i din cauza lipsei de lichidit??i. Cele mai afectate de concedieri ?i ?omaj au fost sectorul de servicii financiare ?i, respectiv, cel imobiliar.

Criza în sine apare ca fiind convergen?a câtorva deficien?e economice. Mai intâi, este criza financiar? global?, exprimat? de reducerea ?i scumpirea (în termeni de rate ale dobânzilor) creditelor. Aceasta este apoteoza multor ani de „bani ieftini”, când împrumuturile erau oferite aproape f?r? nicio interogare asupra solvabilit??ii solicitan?ilor. Criza creditelor subprime din SUA î?i are r?d?cinile în aceast? u?urin?? de acordare a creditelor. Scumpirea brusc? a creditelor a condus la sc?derea foarte rapid? a cererii. Nu doar indivizii ?i-au v?zut diminuat? puterea de cump?rare, dar ?i b?ncile insele au sim?it foarte concret amenin?area falimentului. Aceasta s-a tradus intr-un cerc vicios, în care intreprinderile aveau nevoie de lichidit??i pentru a supravie?ui unor vremuri în care vânz?rile sc?deau, iar b?ncile, care de obicei finan?au intreprinderile în cauz?, î?i retr?geau sprijinul.

În al doilea rând, sc?derea puterii de cump?rare ?i instalarea unei temeri cvasigeneralizate de a cheltui a l?sat multe state, care se bazau pe exportul produselor proprii c?tre alte state, f?r? cump?r?tori. Aceasta a dat na?tere unei crize bru?te de supraproduc?ie, similare celei din 1929-1933. Printre cele mai afectate state afectate de acest tip de criz? se num?r? China ?i Japonia, ale c?ror economii erau sprijinite în special pe export.În al treilea rând, un sistem financiar supradimensionat inlocuise o parte important? a economiei „reale” în câteva state precum Marea Britanie, Islanda, Elve?ia ?i, din nou, SUA.

De mai mul?i ani, acesta devenise în mod esen?ial un mediu speculativ, autosus?inut de o continu? supraevaluare a activelor tranzac?ionate, prezentând astfel caracteristicile unei bule. Aceasta a r?mas în mare propor?ie un fapt neperceput, mai intâi datorit? abunden?ei de fonduri ieftine (sc?derile ratei dobânzii de referin?? a Federal Reserve dup? incidentele de la 11 septembrie 2001), apoi datorit? unei motiva?ii psihologice c? bula va continua, sprijinit? de convingerea c? b?ncile sunt prea importante pentru a falimenta, ?i, în fine, deoarece instrumentele financiare sofisticate au creat o asemenea complexitate incât aproape niciun analist (inclusiv agen?iile de rating precum Standard and Poors, Moody’s etc.) nu a reu?it s? prevad? (în mod conving?tor pentru masa de investitori) pericolul.Diversitatea cauzelor face ca efectele asupra fiec?rei ??ri s? fie, de asemenea, diferite. De exemplu, SUA lupt? cu dubla greutate provocat? de sistemul financiar supradimensionat ?i de anii de bul? financiar?, dar inc? se bucur? de prezen?a unei industrii importante ?i inalt competitive la nivel mondial. Lucrurile par a fi mai dificile pentru Marea Britanie, unde se adaug? efectele devastatoare ale anilor de delocalizare ?i de dezindustrializare. Ambele ??ri pl?tesc intr-un fel tribut perioadelor de ultraliberalism economic ?i financiar, supravaloriz?rii puterilor specula?iei ?i mecanismelor de producere a a?a-numi?ilor „smart money” de a inlocui abord?rile tradi?ionale de creare a avu?iei (produc?ie, servicii cu valoare ad?ugat? etc.

).Dintre ??rile exportatoare, China a suferit din cauza modului în care economia sa este constituit?, cu un consum intern relativ mic ?i cu orientare preponderent? c?tre exporturi, cu o specializare în special în domeniul produc?iei de articole de mas? ?i de calitate medie, în care inalta tehnologie ?i concep?ia sunt pu?in reprezentative, cu o moned? (yuan-ul) a c?rei rat? de schimb este men?inut? în mod artificial etc. De cealalt? parte, Japonia este nu doar dependent? de exporturi, dar trebuie în plus s? fac? fa?? unei popula?ii aflate în îmb?trânire ?i unui sistem de securitate social? suprainc?rcat. În plus, aceast? stare de fapte a dus la relativa demotivare a noilor genera?ii, mul?i dintre membrii acestora manifestând mai degrab? o stare de a?teptare a unor oportunit??i viitoare (mo?teniri, subven?ii etc.).Statele mici nu sunt imune la criz?: de exemplu, economia Islandei (?i, par?ial, Elve?ia) este strivit? de greutatea sectorului bancar supraextins ?i de datoriile contractate de propriii s?i cet??eni. Dup? ce ani de zile a jucat cartea excelen?ei în domeniul serviciilor financiare, statul respectiv se g?se?te în vecin?tatea falimentului na?ional. Problemele sunt agravate de popula?ia limitat? a ??rii, care nu poate suporta imensa datorie rezultat? în urma na?ionaliz?rii b?ncilor.

În plus, nici Islanda ?i nici Elve?ia nu beneficiaz? de sprijinul unei umbrele protectoare precum Uniunea European?. De aceea, monedele lor na?ionale au manifestat tendin?a devaloriz?rii. Rusia ?i statele exportatoare de petrol au fost puse în fa?a devaloriz?rii rapide a principalului lor activ – resursele naturale (de exemplu, cei mai cunoscu?i gigan?i economici ru?i sunt din acest domeniu: Gazprom, LukOil, Norilsk Nickel etc.). De?i, pe termen lung, aceste ??ri ar trebui s? fie capabile s? dep??easc? aceast? criz? ?i s? vad? revenirea beneficiilor, ele au suferit datorit? urgen?elor imediate: pre?urile în sc?dere combinate cu reducerea cererii amenin?? cu falimentul pe termen scurt. În plus, Rusia s-a confruntat, în urma r?zboiului cu Georgia – produs pe fondul unei pie?e deja demoralizate ?i panicate –, cu retragerea în mas? a capitalului str?in, doborând practic bursa rus?.

Colateral, aceast? situa?ie a generat multiple apeluri în marj? pentru mul?i dintre afaceri?tii ru?i care garantaser? împrumuturile luate de la b?ncile occidentale cu ac?iuni. Situa?ia Rusiei s-a inr?ut??it ?i prin aceea c?, incercând s? men?in? puterea de cump?rare a propriilor cet??eni, banca central? rus? a intervenit pentru sus?inerea monedei na?ionale, aflat? în c?dere, vânzând în acest sens valut? ?i diminuându-?i, astfel, rezervele. Uniunea European? (?i, în particular, zona euro) a beneficiat atât de avantajele, cât ?i de constrângerile existen?ei monedei unice. Se poate aprecia, la scar? global?, c? existen?a acesteia a constituit un element stabilizator pentru economie. Poten?ialul inc? important de cre?tere pe care îl prezint? fostele state socialiste, devenite membre ale UE sau chiar ale zonei euro, furnizeaz? economiei o cerere de produse ?i servicii care, de?i relativ redus?, se dovede?te un element salvator. Datorit? existen?ei monedei unice, deficitele publice ale statelor din UE, realizate în majoritate prin tranzac?ii tot cu celelalte state ale UE, nu s-au transformat atât intr-o problem? economic? real? (?i nici o devalorizare nu s-a produs ca urmare a acestora), cât mai degrab? în motive de sanc?iune din partea Comisiei Europene (s? not?m, totu?i, c? CE s-a ar?tat relativ flexibil? ?i in?eleg?toare în raport cu deficitele publice în aceast? perioad? de fr?mântare economic? – de exemplu a admis amânarea reintoarcerii la echilibru a bugetului Fran?ei pentru 2014, de?i ini?ial acest lucru fusese cerut pentru 2012).

În particular, de?i afectat? de bula imobiliar?, Spania beneficiaz? de pe urma apartenen?ei la zona euro, puterea de cump?rare a cet??enilor s?i fiind conservat?, în absen?a devaloriz?rilor de moned?. Din America de Sud, Brazilia este un exemplu al statelor mai pu?in afectate de criz?. Mai mult, ?ara respectiv? a primit o bun? oportunitate de a-?i cre?te importan?a rolului propriu la nivel global, lucru manifestat prin ponderea manifestat? la negocierile din cadrul WTO. Într-o lume ale c?rei rezerve de petrol sunt în sc?dere, Brazilia folose?te aproape generalizat o tehnologie proprie de propulsie a automobilelor bazat? pe utilizarea unui combustibil alternativ – care o face aproape autosuficient? din punct de vedere energetic. În plus, tot în apele teritoriale ale acestei ??ri s-a descoperit un z?c?mânt important de petrol, care o situeaz? pe continentul respectiv imediat în urma Venezuelei ca poten?ial de exploatare ?i export. La toate acestea se adaug? imensul poten?ial pe care îl reprezint? teritoriul s?u, inc? insuficient explorat, din punct de vedere al agriculturii ?i al resurselor naturale.În fine, India, o putere economic? a c?rei importan?? pe scena mondial? este din ce în ce mai des amintit?.

?ara respective beneficiaz? de atragerea unei p?r?i importante din fluxul financiar generat în mod tradi?ional de centrele de afaceri din Londra sau New-York (Bombay este cel mai important centru financiar al Indiei), de existen?a unei popula?ii uria?e (chiar dac? inc? s?rac?) ce aduce cu sine un poten?ial important de consum intern, dar ?i de inova?ie tehnico-?tiin?ific?. Dintre aspectele mai pu?in avantajoase pentru economia Indiei putem men?iona instabilitatea politic? intern? (conflictele latente cu diverse minorit??i) ?i tensiunile de la grani?a cu Pakistanul (?i, în m?sur? mai mic?, de la grani?a cu China) care constituie posibile amenin??ri la viitorul economic al ??rii ?i tind s? ?in? investitorii str?ini la distan??.Se poate conchide în acest punct c? efectele crizei variaz? de la ?ar? la ?ar?, de?i punctul comun este prezen?a acestor efecte în majoritatea statelor. Capitolul III. Impactul ?i efectele crizei economico – financiar?.

3.1 Impactul ?i efectele crizei economico – financiar? asupra economiei ??rilor emergenteCriza financiar? ?i economic? declan?at? în 2007 a produs efectele cele mai dramatice ?i mai grave în ??rile emergente ?i în curs de dezvoltare, în special în cele în care veniturile locuitorilor sunt cele mai mici.Aceast? criz? a stopat progresul ce a avut loc în aceste ??ri în ultimul deceniu, progres manifestat anterior printr-o dezvoltare durabil?, prin restructurarea conturilor publice, prin reducerea datoriilor externe, extinderea activit??ilor comerciale, avântul pie?ei produselor de baz? ?i ob?inerea unor influxuri de capital pentru dezvoltare.

În acest context, în pofida dificult??ilor intâmpinate ?i a fondurilor insuficiente, s-au realizat totu?i mici progrese c?tre realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM).Totu?i, în anii care au precedat criza financiar?, ??rile s?race au fost deja lovite de criza alimentar?, inso?it? de o scumpire a produselor de baz? care a afectat capacitatea de subzisten?? a sute de milioane de persoane, de criza energetic?, având drept rezultat epuizarea în mare m?sur? a resurselor ??rilor care nu sunt produc?toare de petrol sau gaze naturale pentru a-?i putea men?ine activit??ile, precum ?i de criza generat? de schimb?rile climatice, ale c?rei consecin?e se manifest? mai acut în ??rile în curs de dezvoltare, unde sunt afectate recoltele ?i este distrus? infrastructura.Criza financiar? a agravat exponen?ial situa?ia în care se aflau ??rile cu venituri mai mici.Primele simptome ale acestei crize s-au f?cut sim?ite în a doua jum?tate a anului 2007, iar efectele sale asupra economiei reale s-au manifestat pe intregul parcurs al anului 2008.

Ne-am aflat, conform opiniei unanime a exper?ilor, la un pas de un adev?rat colaps financiar ?i în pragul unei mari depresiuni.Având în vedere evolu?iile care s-au putut urm?ri de la inceputul crizei financiare, au putut fi facute urm?toarele constat?ri:??rile în curs de dezvoltare nu au provocat criza. Nu ele sunt la originea ei. Dar ele sunt cele care sufer? consecin?ele cele mai dezastruoase.

Cauzele se g?sesc în ??rile dezvoltate, ele sunt legate de expansiunea, în rândul acestora, a anumitor practici opace ale sistemului financiar, de puterea practicilor speculative, de l?comia de a ob?ine beneficii rapide ?i artificiale din economia real? ?i de iresponsabilitatea a numeroase dintre conducerile marilor institu?ii financiare. Toate acestea, în cadrul unei globaliz?ri care tinde spre o dereglementare total? ?i respingerea tuturor instrumentelor de guvernare public?.Ceea ce a fost ini?ial diagnosticat drept criz? financiar?, despre care s-a spus ori s-a presupus c? va afecta în mic? m?sur? ??rile în curs de dezvoltare, care nu sunt inc? integrate puternic în sistemul financiar mondial, s-a manifestat, din ce în ce mai puternic, sub forma unei devastatoare crize economice, sociale, umanitare ?i de dezvoltare. A?a cum arat? Comisia European?, dup? ce a afectat ??rile dezvoltate ?i pe cele cu o economie emergent?, „al treilea val” al crizei a lovit în mod dramatic ??rile în curs de dezvoltare. De fapt, în ??rile în curs de dezvoltare, aceast? criz? afecteaz? absolut toate domeniile de activitate:Reducerea ritmului cre?terii economice ?i cre?terea ratei ?omajului.

În 2009, cre?terea economic? în ??rile emergente ?i în curs de dezvoltare a sc?zut la un sfert din cea inregistrat? în 2007 ?i la o treime din cre?terea inregistrat? în 2008. În consecin??, num?rul ?omerilor ?i al lucr?torilor s?raci a crescut fulger?tor de repede, în special în zonele urbane, ceea a determinat o cre?tere a fluxurilor de migran?i, la care se adaug? ?i cele generate deja de schimb?rile climatice.Reducerea pre?urilor ?i a veniturilor ob?inute din materiile prime. Se prevedea reducerea cu peste 20% a pre?ului acestora (cu excep?ia petrolului) în anul 2009.Reducerea schimburilor comerciale ?i cre?terea restric?iilor comerciale. Sc?derea volumului global al schimburilor comerciale cu peste 10%, intrucât exportul de bunuri din ??rile emergente ?i în curs de dezvoltare a cunoscut o cre?tere negativ? de pân? la 17% în Africa, în timp ce în 2008 se preconizase o cre?tere pozitiv? de 11,3%. Toate acestea au dus la o dezechilibrare grav? a contului curent, afectând profund capacitatea acestor ??ri de a lua împrumuturi ?i de a face investi?ii.Accesul mai dificil la finan?are interna?ional? ?i mai pu?ine investi?ii externe.

Fluxurile financiare externe c?tre ??rile emergente ?i în curs de dezvoltare s-au redus drastic.Reac?ia protec?ionist? a ??rilor dezvoltate, care limiteaz? capacitatea de export a ??rilor în curs de dezvoltare. Comisia European? a subliniat necesitatea de a men?ine pie?ele deschise pentru a combate recesiunea ?i a impulsiona revenirea la cre?terea economic?, fapt care ar fi benefic atât pentru ??rile dezvoltate, cât ?i pentru cele în curs de dezvoltare. Dar, în acela?i timp, s-a constatat cre?terea practicilor protec?ioniste, atât a celor declarate, cât ?i a celor ascunse.Diminuarea veniturilor ?i a transferurilor de fonduri ale imigran?ilor, care au cunoscut o sc?dere de 7% în anul 2009 în compara?ie cu anul 2008, ceea ce afecteaz? în special ??rile cu venitul cel mai sc?zut, în care aceste fonduri reprezint? aproximativ 6% din PIB.

Mai pu?ine ajutoare pentru dezvoltare, intr-un moment în care, de fapt, sunt necesare resurse suplimentare. În anul 2008 ajutoarele financiare au fost cu 25 de miliarde EUR mai sc?zute fa?? de obiectivul stabilit la summitul G8 de la Gleneagles pentru anul 2010, iar tendin?a de sc?dere s-a men?inut în continuare.O mai mare indatorare. Valoarea total? a datoriilor externe ale ??rilor emergente ?i în curs de dezvoltare a crescut cu dou? puncte procentuale din PIB intr-un singur an.Rezultatul tuturor acestor efecte negative asupra vie?ii oamenilor este c?, conform estim?rilor f?cute de Intermón Oxfam ?i general acceptate, conform rapoartelor institu?iilor financiare interna?ionale, precum Banca Mondial?, ?i conform Declara?iei din cadrul summitului mondial privind siguran?a alimentar? (noiembrie 2009), celor peste un miliard de persoane care tr?iesc deja intr-o s?r?cie extrem?, li s-au ad?ugat alte aproximativ 100 de milioane de persoane; cheltuielile pentru educa?ie, s?n?tate, infrastructur? ?i re?elele de securitate ?i protec?ie social?, deja precare, au sc?zut dramatic.În acela?i timp, confruntate cu situa?ia de criz?, ajutoarele publice, planurile de stimulare fiscal? ?i m?suri extraordinare privind lichidit??ile au fost orientate c?tre rezolvarea problemelor ??rilor mai dezvoltate, intr-o propor?ie inacceptabil? de peste 20 la 1.

Din noile împrumuturi acordate de FMI în urma summitului G20, doar 1,6% au fost acordate Africii. Dintr-un total de 250 de miliarde USD în drepturi speciale de tragere acordate de G20, numai 17 miliarde USD au fost atribuite Africii. În plus, împrumuturile au dus la cre?terea datoriei ??rilor s?race. Este evident faptul c?, în timp ce criza a mai pierdut din putere în ??rile dezvoltate, aceasta s-a intensificat în ??rile în curs de dezvoltare.Pentru ??rile dezvoltate, aceast? criz? a reprezentat o dificultate temporar? în bun?starea lor, atât ca intensitate, cât ?i ca durat?. Pentru multe ??ri în curs de dezvoltare, criza a amenin?at s? devin? o pr?pastie în care se va irosi un intreg deceniu de lupt? împotriva s?r?ciei ?i a excluderii, afectând grav o intreag? genera?ie.Persisten?a acestei crize în ??rile în curs de dezvoltare a reprezentat, de asemenea, un obstacol pentru cre?terea mondial?.

Comisia European? recunoa?te acest lucru când declar? c? „cre?terea economic? din ??rile în curs de dezvoltare va crea locuri de munc?, cre?tere economic? ?i prosperitate ?i în alte ??ri ?i va contribui la pacea ?i stabilitatea mondial?”. Acela?i lucru este exprimat ?i în declara?ia liderilor G20 de la Pittsburgh, în care se men?ioneaz? c? „m?surile de reducere a decalajelor de dezvoltare pot fi un catalizator important al cre?terii economice mondiale”.Totu?i, în pofida faptului c? intreaga comunitate interna?ional? a subliniat, în mod repetat, faptul c? dezvoltarea constituie o parte integrant? a solu?iei pentru criz? mondial?, în pofida faptului c?, în cadrul conferin?elor interna?ionale de la New York, Accra ?i Doha ?i în cadrul summiturilor G20 de la Washington, Londra ?i Pittsburgh ?i, în special, în cadrul Reuniunii la nivel inalt a G8 de la L’Aquila s-au adoptat pozi?ii ferme ?i s-au luat angajamente concrete pentru indeplinirea ODM, pentru men?inerea obiectivelor de asisten??, pentru cre?terea eficien?ei acesteia ?i pentru includerea ??rilor în curs de dezvoltare în procesul de reformare a guvernan?ei globale, este clar c? resursele promise nu au ajuns în ??rile respective la momentul când erau necesare ?i c? reformele anun?ate au fost puse inc? în aplicare cu intârziere.În cazul ??rilor europene, unul din efectele crizei a fost o reducere substan?ial? a exporturilor acestora, pe m?sur? ce ritmul rapid al expansiunii comerciale s-a redus drastic.   Încetinirea a dus la sc?derea reala a volumelor tranzac?iilor comerciale. Cu toate ca incetinirea cre?terii  volumelor la export a fost mai mare în cazul economiilor avansate decât pentru economiile în curs de dezvoltare, acestea din urma au avut mai mult de suferit de pe urma declinului în ceea ce prive?te comer?ul – în special în cazul exportatoarelor de bunuri de larg consum.Exporturile din ECE (Europa Centrala ?i de Est ) sunt puternic corelate cu cele din zona EURO ( Austria, Belgia, Cipru, Finlanda, Fran?a, Germania, Grecia, Islanda, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Spania, Slovenia, Slovacia) – conform graficului nr.1- datorita importantei lor ca bunuri materiale în lan?ul de aprovizionare.

Figura 1: Cre?terile exporturilor în zona EURO ?i a celor din ECE sunt puternic corelate(Sursa: INSSE Eurostat, Unicredit Research)În plus, criza a avut un efect negativ major asupra investi?iilor în pie?ele emergente. Sursele externe principale de fonduri de investi?ii au sc?zut în cursul primului val de efecte. În anul 2009, investi?iile au sc?zut atât în ECE (Europa Centrala ?i de Est), cat ?i în celelalte ??ri. Activitatea investi?ional? ?i-a revenit în 2010,dupa sc?derea din 2009 (conform figurii nr. 2 )                     Figura 2: Evolu?ia investi?iilor str?ine directe ?i activitatea investi?ional? (Sursa: BNR,Eurostat UniCredit Research)Dup? cum se observ?, cele mai mici investi?ii au fost în ??rile ECE.

Investi?iile de portofoliu au sc?zut, deoarece teama mai mare de riscuri men?inea capitalului pe pie?ele interne. ??rile în curs de dezvoltare care au putut putea avea acces la capital au pl?tit dobânzi mai mari, din cauza exodului spre pie?e mai sigure ?i a aversiunii mai mari pentru riscuri. Si  intr?rile de capital str?in  au fost puternic afectate de criza financiar?, dup? cum se vede ?i în graficul  de mai jos, unde descre?terea se accentueaz? foarte mult în anul 2009.Figura 3: Intr?rile de capital str?in (Sursa: BNR, Eurostat uniCredit Research)Încetinirea global? a redus cererea de bunuri de larg consum ?i de produse industriale, reducând câ?tigurile din exporturi. Prin reducerea cererii de bunuri de larg consum, o serie de intreprinderi au dat faliment sau au redus num?rul angaja?ilor ?i implicit a salariilor. Din graficul de mai jos, se observa o sc?dere substan?ial? a salariilor în anul 2009.Figura 4: Cre?terea anuala a salariilor (Sursa: INSSE, Eurostat UniCredit Reasearch)Ace?ti factori au avut drept consecin?a sc?derea PIB din majoritatea tarilor emergente, inclusiv Romania.Dac? în 2008 valoarea PIB-ului era pozitiva, se observ? o sc?dere  substan?ial? în anul 2009  în Lituania, Estonia, Ungaria, Ucraina, Romania.

Criza financiar? a redus fluxurile de capital în regiunea EU10 (Bulgaria, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Romania, Slovacia, ?i Slovenia). Conform tendin?elor generale de pe pie?ele emergente, intr?rile totale brute de numerar c?tre statele baltice, Bulgaria, Polonia, Romania ?i Slovacia (??rile emergente din EU10) s-au contractat de la aproximativ 6 miliarde de dolari în trimestrul trei 2008 la 2 miliarde de dolari în ultimul trimestru 2008, ?i la 1,5 miliarde de dolari în primul trimestru 2009.Declinul fluxurilor de capital a afectat ?i rezervele oficiale nete ale regiunii EU10. În perioada septembrie 2008 – februarie 2009, rezervele României au sc?zut cu 1,6 miliarde de euro, iar ale Bulgariei au sc?zut cu aproape 3 miliarde de euro din cauza reducerii cerin?elor pentru rezerve ?i a cre?terii cheltuielilor guvernamentale la sfâr?itul anului trecut.Criza financiar? a dus la pr?bu?irea investi?iilor str?ine directe în regiunea EU10. Încetinirea cre?terii a afectat profitabilitatea majorit??ii companiilor multina?ionale, iar in?sprirea condi?iilor de creditare ?i sc?derea cererii pe plan mondial au limitat capacitatea ?i dorin?a de extindere a companiilor multina?ionale.

În 2008, investi?iile str?ine directe au crescut în Romania ?i Ungaria cu peste 1% din PIB. Pentru economiile emergente, investi?iile str?ine directe au r?mas un stabilizator important în primele etape ale crizei. În timp ce intr?rile nete de investi?ii de portofoliu ?i împrumuturi bancare au fost negative în 2008, fluxurile de investi?ii straine directe au crescut, de fapt, de?i intr-un ritm mai lent decât în anii preceden?i ?i, de asemenea, ie?irile au crescut. Dar, a?a cum criza creditelor ?i recesiunea s-a r?spândit în pie?ele emergente în a doua jum?tate a anului 2008, atât ie?irile, cât ?i intr?rile de investitii straine directe au inceput s? scad?, ?i 2009 a fost, prin urmare, anul în care recesiunea de investitii straine directe a inceput sa aib? un caracter global.

3.2 Evolu?ia crizei economico – financiar? în RomâniaÎn anii premerg?tori crizei, Romania a inregistrat o rata rapida de cre?tere economic? (6,3% pe an ca medie în perioada 2001-2008), a patra cea mai mare cre?tere medie dintre ??rile UE-27. Cre?terea economic? rapid? a avut dou? componente: – o component? sustenabila reflectând un proces de convergen?? real? (dat fiind nivelul redus de dezvoltare economic? al ??rii, cre?terea economic? din România trebuie sa fie mai mare decât cea din Zona Euro pentru a sus?ine convergenta economiei);- o componenta ne sustenabil?, derivând din comportamente de consum ?i de investi?ii exuberante (exces al cererii agregate).Cre?terea consumului ?i investi?iilor (cererea interna) s-a situat la 10,4% în medie pe an în termeni reali în perioada 2001-2008, mult peste ritmul de cre?tere a PIB-ului real (6,3%).

Cre?terea mult mai rapid? a cererii interne decât cea a PIB eviden?iaz? ca investi?iile ?i consumul au fost acoperite în mare m?sur? din importuri ?i nu din produc?ia interna, generând astfel dezechilibrul extern (deficitul de cont curent).Cre?terea rapid? a consumului ?i a investi?iilor în perioada 2001-2008 a fost finan?at? ?i sus?inut? prin acumularea de datorie extern? la nivelul sectorului privat. Pana în 2008, companiile str?ine stabilite în România s-au împrumutat din exterior (în special la companiile mam?) pentru a finan?a proiecte de investi?ii în România. Pân? în 2008, Guvernul nu a fost nevoit sa se împrumute de pe pie?ele externe din dou? motive: – a ob?inut venituri bugetare (de natura ciclic? ?i nu venituri permanente) în cre?tere ca urmare a cre?terii foarte rapide a PIB, activitatea economic? fiind sus?inut? de indatorarea sectorului privat;- a utilizat în perioada 2006-2008 banii din Fondul National de Dezvoltare (banii din privatiz?ri), bani pe care Ministerul de Finan?e ar trebui sa îi împrumute din pie?ele financiare pentru a reface acest fond.

Cheltuielile publice au crescut foarte rapid inainte de criza, în special cele cu salariile din sectorul public ?i cu pensiile. Cheltuielile cu salariile în sectorul public au crescut de la 8.1% din PIB în 2004 la aproape 11% din PIB în 2009, iar cheltuielile cu asistenta sociala au crescut de la 8.4% din PIB în 2003 la 13% din PIB în 2010. În 2010-2011, cheltuielile sociale au intrat pe o traiectorie de ajustare, ins? cheltuielile cu asisten?a social? sunt inc? mult peste nivelul din 2003-2004. Cre?terea cheltuielilor publice inainte de criza a fost sus?inuta din cre?terea veniturilor publice generate de cre?terea rapid? a consumului (TVA, accize) ?i a activit??ii economice în general (impozit pe profit, impozit pe salarii). Îns?, cheltuielile publice cu caracter “permanent” au fost crescute total ne sustenabil, pe seama unor venituri cu caracter “temporar” (ciclic).

La momentul declan??rii crizei, România s-a situat al?turi de Letonia ?i Lituania în grupul tarilor din Europa Centrala ?i de Est cele mai vulnerabile, atât sectorul public, cât ?i sectorul privat având deficite foarte ridicate, fiind astfel foarte dependente de finan?are. Bulgaria a avut un deficit de cont curent mult mai mare decât al României, ins? a avut o politic? fiscal? foarte prudent?, cu deficite bugetare structurale foarte mici (sold bugetar efectiv excedentar). Dependen?a ridicat? de finan?are a sectorului public ?i privat în România a f?cut ca ajustarea dezechilibrelor în timpul crizei, în condi?iile reducerii semnificative a finan??rii externe, sa aib? consecin?e puternice la nivelul activit??ii economice.Cre?terea aversiunii la risc la nivel interna?ional pe fondul crizei a determinat o stopare brusc? în 2009 a intr?rilor de capital privat în ??rile emergente, inclusiv România.

Dac? în perioada pre criz? intr?rile nete de capital privat în România dep??eau 17% din PIB (peste 20 mld. euro), acestea au devenit negative (ie?iri nete de capitaluri) în 2009, conducând astfel la apari?ia unui “gol” de finan?are extern?. Acest lucru a determinat accesarea unui pachet de finan?are externa de la FMI/CE/BM, care sa fac? ajustarea deficitului de cont curent mai “neted?” ?i s? se atenueze astfel contrac?ia activit??ii economice, în lipsa intr?rilor private de capital. În lipsa finan??rilor de la FMI/CE/BM, ie?irile de capital privat ar fi for?at o ajustare mult mai brutal? a deficitului de cont curent, de la deficit de peste 13% din PIB în 2007 la excedent de cont curent, cu efect mai pronun?at asupra contrac?iei PIB. Reducerea finan??rii externe a condus la o ajustare semnificativa a deficitului de cont curent în Romania, de la peste 13% din PIB în 2007 la circa 4% din PIB în momentul de fa??.

Finan?area deficitului de cont curent a fost realizata în timpul crizei cu ajutorul banilor de la FMI/CE/BM ?i pe baza unor intr?ri private de capital volatil (investi?ii de portofoliu – în principal achizi?ii de titluri de stat de c?tre nereziden?i). Echilibrul atins a fost ins? unul fragil, deficitul de cont curent având ini?ial finan?are prin pachetul de finan?are extern? cu FMI/CE/BM ?i ulterior o finan?are cu capitaluri private volatile, perioadele de intr?ri nete de investi?ii de portofoliu (T2 2011, T1 2012) fiind urmate de ie?iri nete (T3 ?i T4 2011, T2 2012) 3.3 Canalele de transmi?ie a crizei economico – financiar? în România. Fenomenul de propagare a crizei economico – financiar?.

Efectele crizei financiare interna?ionale au atins ?i economia României. Totu?i, din punct de vedere al impactului direct, sistemul bancar a fost mai pu?in afectat intrucât nu a fost expus la active toxice, precum ?i datorit? m?surilor pruden?iale ?i administrative adoptate de-a lungul timpului de c?tre Banca Na?ionala a României. Indirect ins?, criza financiar? interna?ional? ?i mai ales consecin?a ei evident? – recesiunea din ??rile dezvoltate – a influen?at economia României pe mai multe canale. Pe canalul comercial, a incetinit cre?terea exporturilor ?i chiar le-a redus.

 Produc?ia industrial? este corelat? cu evolu?ia economiei mondiale.  Pe canalul financiar, a fost limitat accesul la finan?area extern?, astfel fiind restrâns volumul credit?rii, prin urmare a dus la dificult??i în serviciul datoriei externe private. Aceasta s-a concretizat prin : Stoparea credit?rii Spread-ul CDS a crescut, revenit pe trend descendent dup? acordul cu FMI ?i UE Spread-uri relativ mari între dobanda BNR ?i ROBOR  Mutarea accentului de la cota de pia?? la evaluarea riscului clientului   Pe cursului de schimb, reducerea finan??rilor externe s-a reflectat în deprecierea monedei na?ionale. Volatilitatea crescut? a fost urmat? de o relativ? stabilitate. Pe canalul increderii, a avut loc o retragere a investitorilor din ??rile est-europene.

Aceasta a avut drept efect manifestarea pe pia?a monetar – valutar? a unor momente de panic? ?i atacuri speculative.  Pe canalul efectelor de avu?ie ?i bilan?, s-a produs deteriorarea activului net al popula?iei ?i al companiilor, ca urmare a ponderii ridicate  creditelor în valuta în corela?ie cu deprecierea leului ?i a sc?derii pre?urilor activelor mobiliare ?i imobiliare. Aceasta a contribuit, la rândul s?u, la accentuarea crizei prin efectele negative pe care le-a avut asupra a?tept?rilor ?i prin augmentarea gradului de pruden?? la nivelul consumatorilor ?i al agen?ilor economici. Transmiterea crizei interna?ionale în economia României a avut atât efecte directe, cât ?i efecte indirecte datorate vulnerabilita?ilor locale. Crizele structurale cu care se confruntau multe din ??rile emergente de mai ceva timp au fost dublate de criza de sistem importat? din exterior.

Aceast? criz? de sistem pornit? din SUA (pe fondul politicii de expansiune monetar? dus? de aceast? ?ar? aproape în permanen??) s-a r?spândit foarte rapid la nivel interna?ional.  Fenomenul de propagare a crizei este cunoscut în literatura de specialitate sub numele de „efect de contagiune”. Termenul de „contagiune” provine din domeniul medical fiind introdus relativ recent în literatura economic? de specialitate. Interesul economi?tilor pentru fenomenul de contagiune a crizelor financiare a c?p?tat amploare abia în cea de a doua jum?tate a anilor ’90 când au inceput s? fie tot mai vizibile efectele de propagare a crizelor de la o ?ar? emergent? la alt? ?ar? emergent?, acestea având caracteristicile unei epidemii în domeniul medical . Practic prima criz? în care a fost observat pentru prima dat? efectul de contagiune a fost criza din Thailanda (iulie, 1997) de pe pia?a valutar? când guvernul thailandez a decis s? suspende ancora valutar? pe dolar ?i s? adopte flotare liber? pentru moneda na?ional? – baht (men?inerea pentru o perioad? indelungat? a unui curs fix a incurajat împrumutul din surse externe ?i atragerea de investi?ii str?ine care au expus ins? foarte mult economia la riscul valutar).

Foarte rapid aceast? criz? s-a extins în toate ??rile vecine: Filipine, Malaiezia, Singapore, Coreea de Sud fiind printre cele mai afectate ??ri din regiune. Criza s-a propagat apoi asupra Rusiei ?i Braziliei. Chiar ?i ??ri dezvoltate din Europa ?i America de Nord au resim?it efectele acestei crize care a angrenat ca intr-un „efect de domino” tot mai multe ??ri. Introducerea conceptului de contagiune în literatura de specialitate privind crizele financiare a avut la baza efectul devastator pe care acestea îl au asupra nivelului veniturilor ?i bun?st?rii unui num?r foarte mare de oameni ?i intr-un timp foarte scurt (similar unei epidemii de mare amploare). Conceptul de contagiune nu are în vedere doar impactul crizelor pe plan local ci ?i canalele prin care aceste crize sunt propagate la nivel interna?ional. Vorbim de efectul de contagiune ?i atunci când este vorba de propagarea unei crize din anumite sectoare la nivelul intregii economii (de exemplu criza de pe pia?a creditului ipotecare din SUA a inceput s? antreneze progresiv toate sectoarele economiei). În definirea efectului de contagiune se mai are în vedere existen?a unui contact direct sau indirect între ??rile (sau sectoarele) afectate de criz?.

   Efectul de contagiune vizeaz? ?i r?spunsul emo?ional al investitorilor ?i consumatorilor la schimb?ri radicale produse pe pie?ele interna?ionale, existând ?i o pronun?at? dimensiune psihologic? ?i comportamental?. Imperfec?iunile pie?elor financiare interna?ionale pot genera baloane speculative, comportament ira?ional din partea actorilor pie?ei, atacuri speculative, pr?bu?irea burselor ?i alte fenomene de acest gen. Aceste imperfec?iuni pot genera dezechilibre majore în balan?a de pl??i externe sau la nivelul indicatorilor macroeconomici fundamentali (infla?ie, curs de schimb, dobând?, ?omaj) în ??ri care ini?ial p?reau stabile din punct de vedere economic.  În momentul de fa?? se opereaz? cu mai multe defini?ii ale efectului de contagiune a crizelor financiare: • Abordarea general? conform c?reia contagiunea reprezint? mecanismul prin care ?ocurile se transmit între diferite ??ri, generând un efect de domino la nivel global. Contagiunea poate ap?rea atât în momente de cre?tere economic? cât ?i în momente de criz?.

Fenomenul este luat în considerare doar atunci când vorbim de o situa?ie de criz? propagat? la nivel interna?ional (de multe ori se uit? c? exist? ?i o contagiune „pozitiv?” prin care cre?terea sau dezvoltarea economic? este exportat? în alte ??ri); • Abordarea restrictiv?: contagiunea reprezint? mecanismul prin care ?ocurile se transmit între diferite ??ri sau când apare o corela?ie între dou? sau mai multe ??ri, dincolo de orice leg?tur? fundamental? între ??ri ?i care difer? de ?ocurile comune cu care se confrunt? aceste ??ri. Aceast? defini?ie se refer? la acel efect de antrenare suplimentar ap?rut între dou? sau mai multe ??ri explicat prin atitudini comportamentale specifice la nivel de investitor sau consumator; • Abordarea strict?. Aceasta presupune ca fenomenul de contagiune apare atunci când corela?ia între dou? sau mai multe ??ri cre?te semnificativ în perioade de criz? comparativ cu perioadele de acalmie. Defini?ia se refer?, practic, la influen?a pe care o criz? o poate avea asupra intensit??ii leg?turii între dou? sau mai multe ??ri.  Pentru definirea conceptului de contagiune au fost identificate o serie de leg?turi care pot exista între diferite ??ri ?i care explic? existen?a ?i amplitudinea acestui fenomen: • Leg?turi financiare: apar datorit? conect?rii diferitelor economii la sistemul financiar interna?ional. Atunci când intr-o ?ar? apare o situa?ie de criz?, fondurile de investi?ii se confrunt? cu retrageri masive de capitaluri de c?tre investitori, acest lucru fiind compensat de emisiunea de titluri intr-o ter?? ?ar? pentru a atrage lichidit??i. În acest fel, ?ocul ini?ial este propagat ?i c?tre alte ??ri.

Un fenomen similar este cel al b?ncilor multina?ionale care orienteaz? excesul de lichiditate c?tre pie?e care ofer? poten?ial de cre?tere mare (pie?ele emergente de exemplu) ?i pe care apoi îl retrag rapid în momentul în care apar primele semne de criz? în ?ara de origine (acest lucru dezechilibreaz? ??rile debitoare, dezechilibrul fiind apoi ?i mai accentuat de retragerea definitiv? sau par?ial? de pe acea pia?? a b?ncilor multina?ionale).  • Leg?turi economice: apar mai ales datorit? rela?iilor comerciale între diferite ??ri. Când raportul de schimb între dou? ??ri se deterioreaz? sau când dou? ??ri se afl? intr-o competi?ie puternic? pe pie?ele interna?ionale, de multe ori sunt tentate s? ob?in? un avantaj competitiv temporar din deprecierea cursului de schimb. Investi?iile str?ine directe ?i cele de portofoliu contribuie ?i ele la acest efect de antrenare.  • Leg?turile politice: apar pe fondul rela?iilor diplomatice ?i politice între diferitele ??ri. Acest tip de leg?tur? este mai pu?in studiat în literatura de specialitate atunci când se analizeaz? efectul de contagiune. Foarte multe ??ri fac parte din diferite „cluburi” economice care impun anumite norme de conduit? (de exemplu pot impune un anumit regim valutar).

Aceast? apartenen?? la diferitele grup?ri politice face ca de multe ori crizele s? capete un caracter de cluster. O ?ar? care intr? intr-o criz? ?i face parte din acest grup atrage intrarea tuturor ??rilor din grup în criz?.   În momentul de fa?? putem vorbi de mai multe forme de contagiune a crizelor financiare: – Efectul de contagiune de tip „muson”: este dat de existen?a unui dezechilibru la nivel global care afecteaz? un num?r mare de ??ri (chiar pot fi afectate toate ??rile) conectate la economia mondial?.

În acest sens pot fi date numeroase exemple de crize propagate în acest fel: crizele petroliere din 1973 ?i 1979, cre?terea dobânzilor în Germania în 1992 în contextul crizei ERM, cre?terea dobânzilor din SUA dup? criza din Mexic din 1994. – Efectul de contagiune de tip „spillover”: este dat de existen?a unei crize intr-o ?ar? anume care se propag? apoi la un num?r mare de ??ri. Kaminsky ?i Reinhart au numit acest efect contagiune bazat? pe variabilele fundamentale („fundamentals based contagion”). Exemple de astfel de efecte de contagiune ar fi: deprecierea pronun?at? a yen-ului japonez din 1995 fa?? de dolarul american care a generat apoi criza în Asia de Sud-Est (inceput? în Thailanda în 1997), cele mai afectate ??ri din regiune fiind ??rile care aveau cele mai dezvoltate rela?ii comerciale cu Japonia ?i SUA, criza din Mexic din 1994 care apoi s-a propagat în mai multe ??ri din America Latin?, criza din Turcia din 2000, criza „dot.com” din SUA ?i Europa din 2000, criza „subprime” de pe pia?a creditului din SUA din 2007. – Efectul de contagiune de tip „rezidual”: se refer? la modific?ri ale situa?iei economice din diferite ??ri care dep??esc a?tept?rile operatorilor din pia?? ?i care sunt vizibile în valoarea rezidual? („zgomotul alb”) al modelelor care testeaz? corela?iile între diferitele economii (între o ?ar? ?i mai multe ??ri sau între o ?ar? ?i economia mondial?).

  – Efectul de contagiune a volatilit??ii: este un tip al contagiunii manifestat cu prec?dere pe pie?ele de capital ?i are în vedere propagarea volatilit??ii în cre?tere (riscul investi?ional asociat este în cre?tere) de pe pia?? de capital pe alte pie?e de capital. Studiile efectuate cu privire la contagiunea crizelor financiare arat? c? toate canalele de transmitere a acestui efect sunt la fel de importante. Exist? ins? ?i p?reri conform c?rora unele canale ar avea rol dominant (fie cele financiare fie cele non-financiare).

În opinia speciali?tilor principalele canale de transmitere a efectului de contagiune sunt: comer?ul interna?ional cu bunuri ?i servicii (deschiderea unei ??ri c?tre pie?ele interna?ionale), transferul de capital prin intermediul pie?elor financiare (creditele interna?ionale, investi?iile str?ine directe, investi?iile str?ine de portofoliu), pie?ele monetare, apartenen?a la anumite grup?ri integra?ioniste, dependen?a variabilelor fundamentale (financiare ?i non-financiare) între economii. Efectul de contagiune este folosit de cele mai multe ori pentru a caracteriza reac?ia unor variabile financiare (cum ar fi cursul de schimb, rata dobânzii, cota?iile ac?iunilor la burs?) la evenimente intâmplate intr-o alt? ?ar?. Contagiunea este interpretat? ca fiind fenomenul prin care evolu?ia acestor variabile este corelat? între ??ri sau la nivel interna?ional, variabilele evoluând în acela?i sens. Prin urmare, Romania, ca parte integranta a sistemului economic global, cu leg?turi economice, financiare ?i politice interna?ionale, nu avea posibilitatea s? evite fenomenul de contagiune.

3.4 Efectele crizei economico – financiar? asupra RomânieiÎn ciuda faptului ca economia României s-a situat departe de epicentrul crizei financiare ?i a inregistrat o dinamica record în anul 2008, efectele declinului care au pus st?pânire pe marile pie?e interna?ionale nu au evitat ?ara noastr?.Sectoarele economice cele mai afectate au fost cele care pana nu demult au inregistrat profituri covâr?itoare peste noapte.

Pia?a imobiliar? se impune în fruntea sectoarelor grav afectate de criza financiar?. Acest sector risca sa fie cel mai afectat la sfâr?itul crizei, pe fondul devaloriz?rii locuin?elor ?i a terenurilor, precum ?i a dispari?iei investitorilor. De asemenea sectorul construc?iilor s-a dovedit a fi foarte sensibil la fluctua?iile de pe pia?a financiar? interna?ional?. Dac? în anul 2008 pia?a de construc?ii cre?tea cu 26,1%, în 2009 a inceput declinul, pe fondul lipsei comenzilor de proiecte noi ?i a imposibilit??ii dezvoltatorilor de a mai apela la credite.Criza în industria româneasc?. Debutul crizei în industria româneasc? a fost constatat în noiembrie 2008, odat? cu prima contrac?ie remarcat? în ultimul trimestru al anului (-10%), urmat? de o alta, mai puternic?, în ianuarie 2009 (-37% fa?? de luna octombrie 2008). Începând de la aceast? dat?, industria din România a intrat intr-un declin similar cu cel inregistrat la nivel mondial, atenuat, totu?i, de pozi?ia de stat membru al UE. Analiza pe sectoare industriale ne arat? faptul c? nu toate ramurile au avut aceea?i reac?ie la factorii de influen?? determina?i de criz? (c?derea cererii de pia??, reducerea exporturilor, c?derea investi?iilor str?ine etc.

). Se pot identifica, în func?ie de reac?ia la criz?, trei mari grupe de sectoare industriale: 1. activit??i industriale cu dificult??ile de ordin general, care nu pot fi puse exclusiv pe seama crizei; 2.

activit??i industriale afectate de criz?; 3. activit??i care nu au fost afectate de criz?. Pentru prima categorie de sectoare industriale, dificult??ile ap?rute în decursul anului 2008, cât ?i cele din prima parte a anului 2009, nu sunt determinate numai de criz?. În aceast? categorie pot fi incluse: industria u?oar?, în special fabricarea articolelor de îmbr?c?minte, ramura “extrac?ia petrolului brut ?i a gazelor naturale”, activitate care, de altfel, a inregistrat incepând cu anul 2001, reduceri succesive de produc?ie, anual, în medie de 4-5%. Aceste sectoare se confruntau ?i inainte de inceperea crizei cu dificult??i datorate, în special, procesului de restructurare de lung? durat?.

Majoritatea sectoarelor industriale române?ti se incadreaz? în cea de-a doua categorie de activit??i, fiind afectate în special de criz? ?i cu prec?dere de: • c?derea sau contrac?ia pie?elor externe din ??rile partenere (Italia, Fran?a, Germania etc.); • restrângerea creditelor b?ncilor comerciale, ca urmare a normelor de pruden?ialitate impuse de Banca Na?ional?; • diminuarea activit??ii în construc?ii, care a antrenat ?i c?derea activit??ilor conexe; • propagarea efectelor negative în sectoarele cuplate pe orizontal? (de exemplu, reducerea activit??ii pentru mijloacele de transport rutier, la cele de prelucrare a cauciucului, ma?ini ?i aparate electrice, metalurgie etc.). Cele mai afectate sectoare industriale au fost: industria metalurgic? (c?derea produc?iei cu 49,9% sub cea din primele cinci luni din 2008), industria altor produse din minerale nemetalice (materiale de construc?ii), unde produc?ia a fost cu 31,4% mai mic? decât în primele 5 luni din 2000, industria autovehiculelor de transport rutier, unde produc?ia a fost cu 12,7% mai mic? decât în primele 5 luni din 2008. De asemenea, fabricarea produselor din cauciuc ?i mase plastice, activitate cuplat? pe orizontal? cu cea de fabricare a autovehiculelor de transport rutier, ?i-a diminuat produc?ia cu 16,6% în aceea?i perioad? de comparabilitate. C?derea pie?ei imobiliare, în special, ca efect al restrângerii creditelor acordate de c?tre b?ncile comerciale, a condus la diminuarea activit??ii din construc?ii, cu efecte directe asupra fabric?rii altor produse din minerale nemetalice (materiale de construc?ii), activitate ce a inregistrat o diminuare sever? a produc?iei (-31,4%) fa?? de primele cinci luni din 2008.

Si industria auto a fost lovita din plin de criza financiar? globala iar efectele acestei situa?ii au fost resim?ite ?i în România. Astfel se preconiza c? în anul 2009 pia?a auto din România va inregistra sc?deri drastice, determinate în primul rând de condi?iile dificile de creditare la nivel na?ional. Pe fondul sc?derii vânz?rilor, importatorii de automobile din Romania au lansat oferte extrem de atractive, astfel incât ma?inile noi au inceput s? rivalizeze cu cele second hand în ceea ce prive?te pre?ul. Francois Fourmont, directorul general al companiei Dacia, a declarat c? prin prisma pozi?ion?rii sale, Dacia nu este prea grav afectata de criza economica mondiala, chiar dac? nu ?i-a indeplinit obiectivele de produc?ie în anul 2008.Domeniul transporturilor din România a fost un altul atins de criza mondial?, ins? comparativ cu celelalte ??ri europene, pierderile inregistrate nu au fost atât de mari.

Operatorul aerian na?ional Tarom a raportat pierderi de 11 milioane de euro în primul semestru din 2009, în condi?iile sc?derii cu 11,7% a gradului de inc?rcare.Printre factorii care au dus la aceste efecte se num?r? ?i sc?derea volumului de investi?ii în România, precum ?i a nevoilor de transport induse de acestea. Transporturile interna?ionale de m?rfuri precum ?i firmele de curierat au fost de asemenea afectate de probleme financiare.Al?turi de industriile afectate de criz? a existat ?i o parte a sectorului industrial care nu a fost afectat?, dimpotriv?, se poate spune c? a cunoscut cre?teri ale activit??ilor productive. În aceast? situa?ie se g?se?te industria alimentar? (cu o cre?tere a produc?iei de peste 9% la sfâr?itul anului 2008 comparativ cu aceea?i perioad? din anul 2007). O situa?ie similar? reg?sim ?i în cazul fabric?rii b?uturilor sau al produselor din tutun.

Efectele crizei asupra investi?iilor. Investi?iile reprezint? pentru fiecare economie un adev?rat motor de cre?tere, reprezentând un barometru al s?n?t??ii sectoriale. În România, pentru perioada 2008-2010, la nivelul sectoarelor industriale, se constat? urm?toarele tendin?e : Sc?derea pe ansamblu a investi?iilor nete realizate în economia romineasc? cu circa 27,36%; Cre?terea investi?iilor nete în industria de produc?ie ?i furnizare a energiei electrice, care practic, s-au dublat în perioada analizat?; de asemenea, cre?terea investi?iilor nete în industria de distribu?ie a apei ?i salubritate (cu 26,49%); Sc?derea volumului investi?iilor nete în industria extractiv? ?i prelucr?toare (cu 37%, respectiv cu 39%); O reducere a investi?iilor nete pe ansamblul industriei prelucr?toare cu 15,2%; Sectorul construc?iilor a inregistrat, la rândul s?u, o diminuare a volumului investi?ional de aproximativ 31,8% . În ceea ce prive?te contribu?ia sectorului industrial ?i a celui de construc?ii în total investi?ii nete la nivel na?ional, se poate constata c? exist? o tendin?? de cre?tere a importan?ei sectoarelor industriei extractive ?i de distribu?ie a apei, chiar ?i pe timpul crizei (acestea nu au fost afectate de impactul negativ), în timp ce industria prelucr?toare ?i cea de furnizare a energiei electrice au cunoscut reduceri de 1%, respectiv 3%. Sectorul construc?ii cunoa?te, în continuare, o cre?tere relativ u?oar? a importan?ei sale din punct de vedere investi?ional, de la 1,38% în anul 2008 la circa 2,41% în anul 2010.Efectele crizei asupra investi?iilor str?ine directe (ISD).Soldul final al ISD la 31 decembrie 2011 a inregistrat nivelul de 55.139 milioane euro, mai mare cu 4,9% fa?? de soldul final ISD al anului 2010.

În industrie, pe ansamblu, de?i s-au inregistrat pierderi importante (1.552 milioane euro) ?i au fost repartizate dividende în valoare de 958 milioane euro, prin nivelul participa?iilor la capital inregistrate (1.253 milioane euro), al creditelor nete primite (315 milioane euro) ?i al profitului ob?inut (2.324 milioane euro), aceasta a beneficiat de un flux net de ISD de 1.382 milioane euro, reprezentând 76% din fluxul net ISD al anului 2011.

În majoritatea domeniilor de activitate economic? în care ISD au pondere important?, se constat? major?ri ale participa?iilor la capital în intreprinderile ISD, ceea ce semnific? continuarea procesului investi?ional în anul 2011. Domeniile care au inregistrat cele mai importante major?ri de capital au fost industria (1 253 milioane euro), iar în cadrul acesteia, industria prelucr?toare (842 milioane euro), construc?iile ?i tranzac?iile imobiliare (939 milioane euro). Principalele domenii economice în care pierderile au excedat profiturilor au fost construc?iile, dar ?i unele servicii. Din punct de vedere al orient?rii investitorilor str?ini spre ramuri economice (conform CAEN Rev.2), ISD s-au localizat cu prec?dere în industria prelucr?toare (31,5% din total). În cadrul acestei industrii cele mai bine reprezentate ramuri sunt prelucrarea ?i?eiului, produse chimice, cauciuc ?i mase plastice (6,3% din total), industria mijloacelor de transport (5,2%), metalurgia (4,9%), industria alimentar?, a b?uturilor ?i tutunului (4,1%) ?i ciment, sticl?, ceramic? (3,2%).

Alte activit??i care au atras importante ISD sunt intermedierile financiare ?i asigur?rile (reprezentând 18,2% din totalul ISD), comer?ul (11,4%), construc?iile etc.Privite în evolu?ie, investi?iile str?ine directe au cunoscut fluctua?ii importante în economia româneasc?, dup? cum urmeaz? : 1. Perioada 2003-2006 – cre?terea fluxului investi?iilor str?ine ca rezultat al privatiz?rilor ?i restructur?rilor din sectorul industrial (petrol ?i petrochimie, construc?ii de ma?ini, metalurgie); volumul lor a crescut de la 1,94 miliarde euro (anul 2003) la 9,05 miliarde euro (2006), ceea ce inseamn? o cre?tere de aproape cinci ori; 2. Perioada 2007-2008 – continuarea cre?terii volumului investi?iilor str?ine, acestea ajungând la 9,49 miliarde euro; 3. Perioada dup? 2009 – ca urmare a efectelor crizei financiare, volumul investi?iilor str?ine a sc?zut dramatic, ajungând la 2,22 miliarde euro. Nici sistemul bancar nu a fost evitat de criza financiar?, chiar dac? b?ncile din România nu au avut expuneri directe pe pie?ele afectate de criz?.

Criza recent? s-a f?cut sim?it? în primul rând prin sc?derea lichidit??ilor. În plus am asistat ?i la in?sprirea condi?iilor de creditare a popula?iei pe fondul scumpirii costului finan??rilor, concretizat? în dobânzi mai mari ?i în reducerea accesului la creditele în valuta. Contextul extern s-a r?sfrânt ?i asupra cursului de schimb, care a inregistrat o instabilitate ridicata în anul 2009 ?i care a determinat ?i interven?ia direct? a BNR pe pia?a valutar?.Alt sector grav afectat de criza este reprezentat de bursa ?i de asigur?ri. În condi?iile în care s-a limitat expunerea fondurilor str?ine de investi?ii, s-au pr?bu?it cota?iile celor mai lichide ac?iuni.

Segmentul societ??ilor de investi?ii financiare s-a dovedit a fi volatil. De asemenea randamentele fondurilor de pensii, dar ?i ale asigur?rilor cu componenta investi?ional? au sc?zut pe baza expunerilor pe pia?a bursiera.În concluzie, tot sectorul economic a fost lovit de criz?. Sectorul care a tras primul semnal de alarma a fost pia?a de capital, care s-a confruntat inc? de la jum?tatea anului 2008 cu retragerea marilor investitori str?ini de pe toate pie?ele emergente, fiind urmat de blocajul pie?ei imobiliare, de reculul industriei auto ?i de declinul industriei textile. În situa?ia în care condi?iile de creditare a popula?iei precum ?i a firmelor s-au in?sprit, s-a inregistrat ?i o temperare a consumului care a tras în jos agricultura ?i transporturile.„România a avut în trimestrul al doilea din acest an a ?asea sc?dere a Produsului Intern Brut din Uniunea Europeana, de 8,7% fata de trimestrul similar din 2008, mult peste media de pe ansamblul intregii UE de 4,9%”. Cre?terea economic? inregistra conform prognozei pe anul 2009 valori negative de -4%, în compara?ie cu anul 2008 care semnala o cre?tere economica de +7%. De asemenea pana la finele anului 2009 rata ?omajului era estimata sa creasca cu 2,4% fata de anul precedent.

în 2009, prognozele situatiei economice din Romania faceau referire la dezvoltarile negative ale industriei de -10%, ale consumului de -5,4%, ale sectorului de servicii de -2,2%. România a intrat în luna martie 2009 pe lunga lista a tarilor est-europene care au apelat la ajutorul de urgenta a Fondului Monetar International pe fondul acoperirii unei avalan?e de datorii str?ine. Astfel Romania a convenit asupra unui pachet de finan?are externa de la FMI, UE, Banca Mondiala ?i BERD în valoare de 19,95 miliarde de euro, pe timp de 2 ani. Acest pachet financiar urma s? permit? atât ajustarea graduala a deficitului bugetar, cat ?i dep??irea problemei deficitului de cont curent. Cea mai mare parte a banilor, adic? 12,9 miliarde de euro, vin de la FMI ?i intra în rezerva valutara a B?ncii Na?ionale pentru sprijinirea leului. De la Uniunea Europeana Romania urma sa împrumute 5 miliarde de euro destina?i în primul rând finan??rii deficitului bugetar.

Înc? 2 miliarde erau preconizate de la Banca Mondiala ?i de la Banca Europeana pentru Reconstruc?ie ?i Dezvoltare pentru redresarea economiei ?i a sistemului bancar. Prima transa de 5 miliarde de euro a intrat în tara la inceputul lunii mai 2009, dobânda medie a împrumutului de la FMI fiind de 3,5% pe an. Banii europeni au intrat în tara în luna iulie a aceluia?i an iar dobânda se situa între 2 ?i 2,5%. Acest împrumut impunea ins? condi?ii, Romania obligându-se s? ating? anumite obiective, cum ar fi luarea unor m?suri de austeritate.

20Instabilitatea politica cauzat? de c?derea Guvernului Boc II a îngreunat atingerea ?intelor pe care Romania ?i le-a asumat prin acordul cu FMI ?i Comisia Europeana, mai ales pe partea reformelor structurale. Romania risca sa nu mai primeasc? în luna decembrie 2009 cea de-a treia transa stabilita de acordul cu FMI.Una dintre clauzele acestui acord stipula clar ca pana în luna decembrie 2009 sa se reg?seasc? în bugetul de stat pe 2010 prevederi prin care se reduc cheltuielile salariale ca pondere în PIB de la 9,2% la 8,7%. Anali?tii economici erau de p?rere c?, în condi?iile date, revenirea economiei depindea de produc?ia industrial? ?i revenirea cererii în Europa de Vest, estomparea recesiunii venind din aceea?i surs? care a provocat-o, adic? cererea externa.Capitolul IV.

M?suri stabilizatoare ?i evaluarea acestora. 4.1 M?suri stabilizatoare pe plan interna?ionalSolu?ia austerit??ii bugetare.Începând cu finele anului 2008, ??rile UE au adoptat decizii orientate c?tre diminuarea cheltuielilor bugetare. Pericolul pr?bu?irii euro ?i chiar a intregii construc?ii europene a readus în aten?ie prevederile referitoare la deficitele bugetare. Astfel, sub presiunea Germaniei mai ales, s-a stabilit diminuarea cheltuielilor bugetare la un nivel al deficitului de maximum 3% din PIB pân? în anul 2013.M?surile de austeritate au însemnat cu predilec?ie reducerea salariilor personalului bugetar ?i înghe?area acestora.

Pe acest fond, ??ri precum Spania sau Fran?a s-au confruntat cu manifesta?ii dure împotriva austerit??ii.Austeritatea a provocat deficien?e în economie prin descurajarea consumului, firmele confruntându-se cu o extindere a crizei pe fondul sc?derii cererii din partea categoriilor vizate de aceste cheltuieli.M?surile de austeritate bugetar? au ap?rut pe fondul imposibilit??ii sus?inerii din resurse publice a statului bun?st?rii. Adoptarea politicilor de austeritate bugetar? nu ?i-a atins scopul întrucât s-a concentrat, de fapt, asupra prezerv?rii prezen?ei supradimensionate a guvernului în economie.M?surile de reform? a statului au fost înlocuite cu pachete de stimulente care au denaturat eforturile de ajustare ale firmelor.

Stimulentele financiare.Au fost implementate pachete de stimulente financiare constând în cre?terea cheltuielilor guvernamentale orientate c?tre finan?area unor sectoare strategice.Scopul urm?rit a fost acela de a crea noi locuri de munc?, respectiv de a le p?stra pe cele vechi.

Aceasta solu?ie a fost în contradic?ie cu alta m?sura adoptata, respectiv cea a austerit??ii bugetare. În timp ce austeritatea bugetar? diminueaz? presiunea asupra bugetelor publice, cre?terea cheltuielilor prin adoptarea unor pachete de stimulente financiare nu poate avea decât efectul invers.4.2 Masurile de politic? monetar?Pia?a monetar? joac? un rol vital în cadrul mecanismului de transmisie a politicii monetare. C?l?toria impulsului de politic? monetar? porne?te de la modificarea de c?tre banca central? a ratei minime a dobânzii la opera?iunile de furnizare de lichiditate contrapartidelor eligibile.

Având în vedere monopolul b?ncii centrale asupra crea?iei de baz? monetar?, în condi?ii normale banca central? exercit? o influen?? considerabil? asupra ratelor dobânzilor pie?ei monetare interbancare, în special asupra celor cu maturit??i apropiate în timp.  Autorit??ile guvernamentale la nivel global au schimbat tactica în ceea ce prive?te sectorul bancar ?i financiar ?i au trecut, de la salvarea caz cu caz a unor entit??i de importan??, la pachete de salvare care priveau intregul sector financiar dintr-o ?ar?. Astfel de a m?suri aveau în vedere combaterea principalelor riscuri la adresa sistemului financiar: pentru stoparea transform?rii problemelor de lichiditate în probleme de solvabilitate, guvernele au optat pentru interzicerea vânz?rii în marj? a ac?iunilor b?ncilor ?i entit??ilor din sistemul financiar; pentru evitarea problemelor de solvabilitate s-a optat pentru recapitalizarea b?ncilor; pentru rezolvarea problemelor legate de calitatea indoielnic? a multor active din bilan?urile b?ncilor, guvernele au recurs la cump?rarea de astfel de active sau/?i la oferirea de garan?ii ?i asigur?ri pentru pierderi mari determinate de anumite portofolii ale unor institu?ii; pentru evitarea contagiunii, guvernele au recurs la garantarea depozitelor ?i la na?ionalizarea unor b?nci cu pierderi.M?surile pentru refacerea încrederii în sectorul bancar, m?suri luate de autorit??ile guvernamentale la nivel global, au fost clasificate de c?tre BIS (2009) în ?apte categorii (garantarea depozitelor, interzicerea vânz?rii în marj?, recapitalizare, garantarea datoriilor, garantarea unor active, cump?rarea de active, na?ionalizarea). În cazul celor opt state ale c?ror b?nci aveau la momentul crizei cea mai mare pondere în sistemul bancar mondial (Australia, Elve?ia, Germania, Fran?a, Anglia, Italia, Japonia, Olanda, SUA), trei dintre aceste m?suri au fost utilizate de toate guvernele. Cele trei m?suri sunt interzicerea vânz?rii în marj?, recapitalizarea ?i garantarea datoriilor. Pe locul al doilea ca frecven?? a utiliz?rii se afl? garantarea depozitelor ?i cump?rarea de active. Tabel nr. 2Australia Elve?ia Germania Fran?a Anglia Italia Japonia Olanda SUAGarantarea depozitelor X X X X X X X XInterzicerea vânz?rii în marj? X X X X X X X XRecapitaliz?ri X X X X X X X XGarantarea datoriilor X X X X X X X XGarantarea unor active X X XCump?rarea de active X X X X X XNa?ionalizarea X X X XSursa: BIS (2009):103.Dup? colapsul b?ncii de investi?ii Lehman Brothers în data de 15 septembrie 2008, turbulen?ele financiare s-au transformat intr-o criz? financiar? global? care a afectat desigur ?i zona euro. Cre?terea incertitudinii în ceea ce prive?te s?n?tatea financiar? a b?ncilor a dus la colapsul activit??ii în marile centre financiare ale lumii.   În pofida m?surilor adoptate de autorit??ile europene, pie?ele au r?mas netransparente, iar riscul asociat acestei lipse de transparen?? dificil de cuantificat, ceea ce a amplificat criza financiar? ?i a permis trecerea ei în sectorul real al economiei.  Banca Centrala Europeana a reac?ionat imediat la aceste evolu?ii, reducând rata dobânzii minime la opera?iunile de refinan?are ?i implementând o serie de m?suri destinate îmbun?t??irii situa?iei lichidit??ii din sistemul bancar. Ulterior, BCE a declan?at ciclul de relaxare a ratei dobânzii oficiale. “Consiliul Guvernatorilor a adoptat o serie de m?suri neconven?ionale pentru a se asigura c? deciziile de politic? monetar? se reflect? adecvat în condi?iile monetare ?i de credit ?i pentru a asigura accesul sectorului privat la finan?are dincolo de ceea ce ar putea fi realizat prin reducerea ratei oficiale a dobânzii”M?surile BCE au vizat reducerea incertitudinii în ceea ce prive?te accesul b?ncilor la lichiditatea alocat? de c?tre Eurosistem. Având în vedere mecanismul de ra?ionalizare care are loc atunci când banca central? furnizeaz? lichiditate în cadrul licita?iilor cu rate variabile, o banc? nu este niciodat? sigur? ex ante de volumul lichidit??ii pe care îl va ob?ine.  Prin urmare, Consiliul Guvernatorilor a hot?rât s? furnizeze lichiditate în volum nelimitat b?ncilor din zona euro la o rat? fix? a dobânzii în cadrul opera?iunilor principale de refinan?are. Aceast? m?sur? a fost destinat? îmbun?t??irii accesului b?ncilor la finan?area pe termen scurt cu scopul de a “men?ine ?i a spori disponibilitatea creditului c?tre gospod?rii ?i companii la rate accesibile de dobând?” În luna mai 2009, BCE a anun?at un program de achizi?ionare de obliga?iuni garantate emise în zona euro în valoare de 60 miliarde euro, având în vedere importan?a acestor instrumente ca surs? de finan?are în cazul b?ncilor. M?surile neconven?ionale de politic? monetar? adoptate de c?tre BCE pe parcursul crizei financiare au fost concepute având în vedere cadrul institu?ional al UEM precum ?i structura financiar? a economiei zonei euro, unde finan?area economiei reale se realizeaz? în special de c?tre institu?iile de credit. Cu toate c? aceste m?suri au îmbun?t??it func?ionarea pie?elor finaciare prin atenuarea constrângerilor de lichiditate cu care s-au confruntat institu?iile de credit ?i prevenirea unei intermedieri dezordonate în economiile din zona euro, efectele lor asupra economiei reale au fost în dese rânduri puse în discu?ie.  Astfel, de?i BCE a reac?ionat prompt ?i ferm pentru a adresa disfunc?ionalit??ile pie?elor financiare ?i a limita astfel repercutarea acestora c?tre sectorul real al economiei, obstacolele ap?rute în calea impulsului de politic? monetar? au diminuat influen?a politicii monetare stimulative promovate de BCE asupra condi?iilor de finan?are din economie, ceea ce a dus la perpetuarea reducerii cheltuielilor totale ?i la majorarea riscurilor la adresa stabilit??ii pre?urilor pe termen mediu. 4.3 M?suri stabilizatoare pe plan na?ionalBanca Na?ional? a României a luat m?suri restrictive pe pia?a de capital înainte de criza economic? ?i a încurajat cererea agregat? când România se afla în recesiune. BNR a ac?ionat înc? din octombrie 2008 – octombrie 2009, sc?zând rezervele minime obligatorii ?i dobânda de politic? monetar? pe pia?a bancar? româneasc?.În perioada de expansiune economic?, BNR a adoptat o conduit? restrictiv?:Major?ri considerabile ale ratelor rezervelor minime obligatoriiCre?teri ale ratei dobânzii de politic? monetar?În?sprirea normelor de creditareÎn perioada de recesiune economic?, BNR a ac?ionat în sensul stimul?rii cererii agregate prin:Reduceri ale ratei dobânzii de politic? monetar?Diminu?ri ample ale ratelor rezervelor minime obligatorii.Figura 5: Politica monetara a BNRÎn România, principala m?sura de prim? urgen?? a fost cre?terea plafonului de garantare pentru depozitele bancare la 50 000 Euro fa?? de 20 000 Euro, conform deciziei comune a Ministerelor de Finan?e din ??rile membre ale UE. Aceast? m?sur? este menit? s? sporeasc? încrederea popula?iei în economisire ?i s? evite retragerile în mas? de la b?ncile comerciale, ceea ce ar putea conduce la falimentarea acestora. Desigur c? m?sura presupune cheltuieli suplimentare pentru b?nci.O alt? m?sur? întreprins? de b?ncile române?ti se refer? la cre?terea ratei dobânzii cu 4-6 puncte procentuale peste dobânda de politic? monetar? de 10,25%.Recurgerea la vânzarea certificatelor de trezorerie cu scaden?? de 6 luni ?i cu randament mediu de circa 13%, reprezint? o alt? m?sur? pentru a preveni turbulen?ele pie?ei financiare în România.M?surile pe termen scurt propuse în programul de guvernare au avut în vedere urm?toarele obiective:Atenuarea efectelor negative ale crizei financiare ?i men?inerea stabilit??ii financiare:reducerea deficitului bugetului general consolidat de la aproximativ 4% din PIB, în anul 2008, la maximum 1,7% din PIB, în anul 2009;reducerea deficitului de cont curent din balan?a de pl??i externe la 10,5% din PIB, în anul 2009, fa?? de 13,5% din PIB, în anul 2008;asigurarea condi?iilor pentru îmbun?t??irea ratingului de ?ar?.Preintâmpinarea transform?rii crizei financiare intr-o criz? economic? prelungit?.Protejarea intereselor economice ale popula?iei (putere de cump?rare, capacitate de rambursare a creditelor bancare, p?strarea locurilor de munc?), precum ?i asigurarea securit??ii sociale.Men?inerea atractivit??ii investi?ionale a României în condi?iile crizei, precum ?i valorificarea oportunit??ilor specifice contextului actual.Asigurarea condi?iilor favorabile continu?rii procesului de convergen?? economic? ?i de p?strare a calendarului de adoptare a monedei euro la 1 ianuarie 2014.Coordonarea m?surilor de ajustare la nivel na?ional cu strategia anticriz? a Comisiei Europene.Principalele m?suri pentru reducerea impactului crizei economice ?i financiare asupra economiei ?i grupurilor vulnerabile sunt:Men?inerea cotei unice de impozitare de 16% ?i acordarea de compensa?ii ?i deduceri fiscale pentru persoanele cu venituri mici.Ajustarea cheltuielilor bugetare în vederea diminu?rii deficitului bugetului general consolidat pân? la maximum 1,7% din PIB, pentru anul 2009 (fa?? de peste 3,5% din PIB, în 2008) prin:Restructurarea cheltuielilor publice în sensul diminu?rii cheltuielilor curente.Reducerea gradual? a cheltuielilor cu personalul din administra?ia public? central? ?i local? cu pân? la 20% fa?? de cele inregistrate în anul 2008, prin:Eliminarea de la bugetare a posturilor vacante din institu?iile publice centrale ?i locale, existente la data de 31.12.2008 (aproximativ 139.500 de posturi);Reducerea cheltuielilor care nu sunt în leg?tur? direct? cu performan?a ob?inut? (deplas?ri, prime, sporuri în bani ?i în natur?, stimulente etc.)Reducerea cu 15% a cheltuielilor cu bunurile ?i serviciile fa?? de nivelul inregistrat în anul 2008 ?i instituirea unui moratoriu pe o perioad? de 12 luni, prin care se interzice achizi?ionarea de bunuri ?i servicii, inclusiv obiecte de inventar, neesen?iale pentru func?ionarea la parametri optimi a institu?iilor publice.Adoptarea proiectului legii sistemului unitar de salarizare a func?ionarilor publici ?i elaborarea unor reglement?ri similare pentru personalul contractual, func?ionarii publici cu statut special, cadrele didactice ?i personalul sanitar.Ra?ionalizarea cheltuielilor cu ajutoare ?i presta?ii sociale, prin acordarea acestora numai persoanelor ?i familiilor aflate în situa?ie social? precar?, transparentizarea procedurilor de incadrare în grad de handicap, precum ?i eliminarea oric?ror m?suri care încurajeaz? un comportament pasiv pe pia?a muncii.Ra?ionalizare institu?ional? prin analizarea num?rului, structurii, activit??ii ?i a personalului institu?iilor, indiferent de modul de finan?are.Monitorizarea strict? a cheltuielilor efectuate în cadrul proiectelor de investi?ii în infrastructur? finan?ate de la bugetul de stat ?i aplicarea de sanc?iuni pentru nerespectarea prevederilor contractuale privind calitatea lucr?rilor efectuate, a bunurilor ?i a serviciilor achizi?ionate.Reducerea num?rului de taxe ?i tarife, începând cu cele ale c?ror costuri de administrare sunt superioare încas?rilor efective.Asigurarea cu prioritate, prin legea bugetului de stat pe anul 2009, a sumelor necesare cofinan??rii proiectelor de investi?ii realizate din fonduri structurale, precum ?i a cofinan??rii programelor europene pentru agricultur? ?i dezvoltare rural?.Cre?terea finan??rii de la bugetul de stat pentru reabilitarea termic? a locuin?elor ?i cl?dirilor administra?iei publice centrale ?i locale, în scopul cre?terii eficien?ei energetice.Majorarea finan??rii de la bugetul de stat pentru proiectele de infrastructur? rural?, drumuri jude?ene ?i locuin?e sociale.Majorarea subven?iilor în agricultur? ?i acordarea acestora inaintea inceperii lucr?rilor agricole de prim?var?.Activizarea ?i extinderea instrumentelor Eximbank de sprijin al produc?iei pentru export ?i al exportului.Majorarea capitalului CEC Bank în scopul finan??rii proiectelor IMM-urilor.Majorarea capitalului Fondului Na?ional de Garantare a Creditelor pentru IMM-uriAplicarea noilor scheme de ajutor de stat în vederea stimul?rii activit??ilor de produc?ie ?i inovare a IMM-urilor.Modificarea algoritmului de calcul privind repartizarea costurilor pentru energia termic? în concordan?? cu consumurile specifice reale.Modificarea co?ului de pre? la energia electric? ?i gaze naturale în vederea diminu?rii facturii la popula?ie.Stabilirea unei platforme comune de solu?ii ?i planuri de ac?iune la nivelul Guvernului, BNR, Asocia?iei Române a B?ncilor (ARB), reprezentan?ilor organiza?iilor patronale ?i ai sindicatelor, pentru gestionarea crizei financiare, precum ?i pentru relansarea procesului de creditare a sectorului neguvernamental.Promovarea Dialogului Social cu patronatele ?i sindicatele, în scopul lu?rii celor mai bune decizii de natur? socioeconomic?, precum ?i incheierea de acorduri tripartite. Cu toate acestea, principalele solu?ii întrev?zute s-au bazat pe adoptarea celor mai comode m?suri: disponibiliz?ri succesive de personal angajat în institu?iile bugetare ale statului;reducerea veniturilor salariale ale bugetarilor, prin promovarea unei legi unice a salariz?rii în 2009, urmat? de o reducere cu 25% a salariilor bugetarilor ( începând cu iulie 2010) ?i impozitarea suplimentar? a agen?ilor economici, prin majorarea TVA-ului de la 19% la 24% etc. Concomitent au fost angajate împrumuturi masive de la FMI. De exemplu, numai în primele trei luni ale anului 2011 au fost contractate aproximativ 6 miliarde de euro.Reducerea pensiilor acordate beneficiarilor proveni?i din sistemul de ap?rare, ordine public? ?i siguran?a na?ional?. Aceasta a presupus recalcularea categoriilor de pensii de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instan?elor judec?tore?ti ?i al parchetelor, ale personalului diplomatic ?i consular, ale func?ionarilor publici parlamentari, ale deputa?ilor ?i senatorilor, ale personalului Cur?ii de Conturi. În anul 2010 , toate pensiile speciale au fost revizuite, cu excep?ia pensiilor de serviciu acordate magistra?ilor, excep?ie impus? prin decizia Cur?ii Constitu?ionale.CONCLUZIIAvând în vedere experien?a ultimei crize economico – financiar?, se contureaz? câteva aspecte ce trebuie avute în vedere, la nivelul fiec?rei ??ri, dar mai global, la nivelul economiei ?i sistemului financiar mondial.Din experien?ele anterioare p?rea sa se confirme ipoteza ca infla?ia este principala sursa de instabilitate financiar?, deoarece, de obicei, perioadele cu infla?ie ridicata au fost caracterizate prin instabilitate financiar? ?i crize la nivelul sectorului bancar sau au fost urmate de recesiune în urma adopt?rii de c?tre factorii decizionali a unor masuri de temperare a infla?iei ce s-au dovedit a fi neadecvate. Criza financiar? mondiala recent? a ap?rut îns? dup? aproape dou?zeci de ani cu infla?ie relativ sc?zut? ?i stabila. Au existat factori ce au f?cut ca infla?ia sc?zut? sa coexiste cu lichiditatea abundenta. Lichidit??ile ?i suprasaturarea cu economii au men?inut ratele dobânzii ?i volatilitatea la niveluri joase. Cumulul acesta de factori ?i împrejur?ri au condus în cele din urma la crearea unui context financiar nou. Noile produse ?i institu?ii care au modificat esen?a sistemului financiar au dus în cele din urma la apari?ia crizei financiare recente. Astfel, cre?terea ratelor dobânzii pentru ap?rarea infla?iei a fost de natura sa genereze o mare criza financiar?, în contextul schimb?rii modelelor financiare. Concluzia care poate fi desprinsa este aceea ca abundenta de lichidit??i a schimbat sistemul financiar pân? în punctul în care politica monetara a fost atrasa în capcana propriilor masuri. Prin urmare, politica monetara, reglementarea ?i supravegherea trebuie sa conlucreze permanent ?i eficient pentru preconizarea ?i prevenirea instabilit??ii sistemului financiar.Agen?ii economici sunt într-o permanenta competi?ie pentru a satisface nevoi reale ale economiei, ceea ce creeaz? condi?ii favorabile ca pie?ele sa evolueze neîncetat prin inova?ie pentru a putea creste astfel eficienta cu care nevoile sunt satisf?cute. Chiar dac? se pun bariere administrative, pie?ele tot g?sesc solu?ii pentru a satisface cererea. Experien?a crizei recente arata ca este absolut necesar a se armoniza necesitatea de perfec?ionare a structurilor de reglementare ?i supraveghere ?i a cadrului legal dup? care acestea ac?ioneaz?. Crizele economica – financiare globale sunt evenimente rare. O concluzie a crizei recente este aceea ca trebuie sa existe o actualizare periodica a mecanismelor de gestionare a crizelor, evitând ca cele existente la data apari?iei evenimentului sa se dovedeasc? inadecvate, datorita cadrului legislativ în m?sura sa împiedice ac?iunea rapida sau datorita inexistentei unei armoniz?ri între instrumentele ?i procedurile utilizate în ??rile afectate, ceea ce împiedica buna cooperare dintre acestea. Prin urmare, este necesar definirea unui cadru unic, clar ?i transparent pentru a gestiona o criza, cel pu?in la nivel de regiune geografica ?i ?inând cont de similitudinile între statele din acea zona (de ex. UE), cadru trebuie totu?i sa con?in? suficiente elemente de flexibilitate pentru a permite fiec?rei ??ri sa r?spund? conform specificului de manifestare a crizei în tara respectiva. Totu?i, gestionarea unei crize trebuie sa urmeze principii clare, în m?sura sa previn? blocajele juridice, transferul de efecte negative de la o tara la alta, criteriile dup? care ??rile împart povara fiscala unei crize transfrontaliere etc. Lansarea masurilor anticriz? trebuie întotdeauna acompaniata de crearea de strategii credibile de ie?ire din criza, care s-au dovedit necesare la un moment dat pentru sprijinirea sectorului financiar ?i a relans?rii cererii globale. În perioada 2002-2008, cre?terea economica accelerata din tara noastr?, de exemplu, a fost posibila datorita utiliz?rii economiilor str?ine. B?ncile au devenit dependente de finan?area externa, iar deficitul contului curent a dep??it limitele de sustenabilitate, f?când economia româneasca vulnerabila. Criza mondiala accentuat aceasta vulnerabilitate, ceea ce a început sa se reflecte în reducerea semnificativa a cre?terii economice. Concluzia la care s-a ajuns din experien?a acestor ani a fost aceea ca men?inerea unor deficite bugetare mari atunci când economia este în cre?tere nu este benefica pe termen mediu ?i mai ales lung. În 2008-2009 ar fi fost mult mai u?or sa fie comb?tuta criza dac? bugetul României ar fi avut surplus în ultimii doi ani premerg?tori crizei. România trebuie sa ?tie sa valorifice avantajele aduse de apartenenta la Uniunea Europeana, având totu?i în vedere responsabilit??ile majore necesare confrunt?rii cu exigentele concuren?iale, trebuie sa aprecieze importanta acordurilor încheiate cu Fondul Monetar International ?i cu Uniunea Europeana, dar mai ales, este necesar con?tientizarea de c?tre toate institu?iile statului ?i popula?ie a faptului ca responsabilitatea implement?rii planurilor de masuri asumate este la nivel local ?i ea va conduce în final în credibilitate, condi?ia absolut necesara sa ne asigure ob?inerea de finan?are externa urmata de relansarea credit?rii ?i, ca efect final, de cre?tere economica.S-a dovedit ca banca centrala a fost ?i este un element principal care trebuie sa ac?ioneze concertat cu celelalte institu?ii ale statului pentru a asigura eliminarea recesiunii ?i a efectelor negative ale crizei, precum ?i reluarea cre?terii economice, simultan cu men?inerea unui sistem bancar s?n?tos.Revenirea la normalitate a sistemului financiar ?i a economiei în general este un proces de durata f?cut uneori în condi?ii sociale dificile (ex. men?inerea ?omajului la cote destul de ridicate).S-a eviden?iat necesitatea absoluta a elabor?rii ?i aplic?rii unui pachet bine fundamentat de politici macroprudentiale în m?sura sa reglementeze ?i sa se adapteze la situa?iile nou ap?rute odat? cu recent? criza prin care s-a dovedit ca ceva ce este sigur ?i prudent pentru o institu?ie financiar? se poate dovedi purt?tor de riscuri sistemice majore.Cu siguran?? vor mai fi lec?ii pe care ??rile le vor înv??a de la actuala criza. Vor înv??a despre modul în care se poate restructura sistemul bancar în fata unei crize financiare mondiale, vor înv??a ce costuri poate avea utilizarea instrumentelor neconven?ionale de c?tre b?ncile centrale. Dar, oricâte lec?ii vor fi înv??ate, experien?a crizelor financiare a dovedit ca memoria sociala a crizelor este scurta ?i posibilitatea ca unele gre?eli sa se repete nu trebuie niciodat? exclus?.BIBLIOGRAFIE:Revista Român? de Statistic? Trim. I/2012 – Supliment;http://economiaonline.ro, Iuliana Tomuleasa, 30.06.2013;Managementul crizelor , Pin?a Fl., Impact strategic nr. 2/2005;Final Report of the IIF Committee on Market Best Practices: Principles of Conduct and Best Practice Recommendations, Institute of International Finance, , 2008;M?suri anti-criz? în unele state ale Uniunii Europene, PARLAMENTUL ROMÂNIEI – SENATUL – Departamentul Legislativ Directia Informare ?i Documentare, 2009;Criza economica din Romania anului 2009. Cauze, efecte, solutii, Fota Dionysius, Editura Universitara;Capitalismul incotro? Criza economica, mersul ideilor, institutii, Daniel Daianu, Editura Polirom.The Stiglitz Report – Reforming the International Monetary and Financial Systems în the Wake of the Global Crisis, Joseph E. Stiglitz, 2009Criza financiar? internationala ?i provocari pentru politica monetara din ROMÂNIA, Mugur Is?rescu – Guvernatorul B?ncii Na?ionale a României;Criza economic? ?i financiar? actual? – aspecte noi sau revenirea la vechile probleme? Paradigme, cauze, efecte ?i solu?ii adoptate, Economie teoretic? ?i aplicat?, Volumul XVIII (2011),Felix-Costinel Totir, Ingrid-Mihaela Dragot?;Raport referitor la efectele crizei financiare ?i economice mondiale asupra ??rilor în curs de dezvoltare ?i asupra cooper?rii pentru dezvoltare, Parlamentul European – Comisia pentru dezvoltare, 09.03.2010;Raportul Parlamentului European din 09.03.2010 referitor la efectele crizei financiare ?i economice mondiale asupra ??rilor în curs de dezvoltare ?i asupra cooper?rii pentru dezvoltare (2009/2150(INI));Investitiile straine directe ?i criza economica recent?, Institutul de Prognoz? Economic?, Academia Român?, Bucure?ti, http://www.ipe.ro;Evolu?ii macroeconomice ?i fiscal?bugetare, Ministerul Financtelor Publice, Directia Generala de Analiza Macroeconomica ?i Politici Financiare; BNR, EUROSTATMEDIAFAX, 28.10.2008www.bursa.ro, 04.09.2009Aspecte ale impactului ISD din România asupra exporturilor ?i dezvolt?rii durabile, Zaman Gh., Vasile V., Matei M., Croitoru C., Enescu G., (2011);EUROSTAT, 07.10.2009BIS (2009). 79th Annual Report: 1 April 2008 – 31 March 2009, http://www.bis.org/publ/arpdf/ar2009e.htmThe monetary policy of the ECB during the financial crisis, Trichet J. C., Montreal, iunie 2011; The ECB’s monetary policy stance during the financial crisis, European Central Bank, Buletin lunar, ianuarie 2010;Politica monetara europeana, Parlamentul European, 2018, http://www.europarl.europa.eu http://www.cdep.ro , Camera DeputatilorCriza mondial?, Adrian Otovescu, Matria Cristina Fr?sie, Gabriela Motoi, Dumitru Otovescu, 2011;Contributii teoretice ?i practice în domeniul politicilor monetare ?i bancare, Mugur Isarescu, 2009; Noua lectii din actuala criza financiar?, Cluj, 2009.